Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
2. "Sâmbăta Legii ajunsese tot atât de gârbovă ca și femeia de 18 ani, decât că sâmbăta era acum gârbovă de 18 veacuri. Dacă Sâmbăta ajunsesese o "instituție îmbătrânită", după logica "luminată" a părintelui, duminica trebuie că după 19 veacuri e ramolită și decrepită rău, necesitând rapida ei înlocuire cu joia (?!)
|
Hotarărea s-a luat în urma Sinodului ecumenic de la Niceea (anul 325).
În Sfânta Scriptură iudeo-creștină, în Facere, săptămâna de șapte zile este definită prin descrierea eforturilor lui Dumnezeu în crearea lumii și a universului cu a șaptea fiind sabatul, care amintește de ziua de odihnă a Domnului. În vremurile apostolice, este menționat în Fapte faptul că se adunau împreună în prima zi a săptămânii pentru Jertfa Euharistică, zi numită Ziua Domnului în amintirea Învierii Domnului. Începând cu secolul al II-lea, Ziua Domnului a devenit zi de odihnă și ziua slujirii Sfintei Liturghii, înlocuind astfel sabatul evreiesc. În 325, Sinodul de la Niceea a declarat oficial că Ziua Domnului, duminica, este ziua de închinare a creștinilor ortodocși.