Citat:
În prealabil postat de bogdan81
Flavius,
Cu siguranta, omul este singura faptura care stie ca va muri. In acest sens, constiinta de sine e cea care il "forteaza" practic sa-si caute un sens, sa-si caute nemurirea.
Referitor la intrebarea dvs., eu personal nu vad in aceasta sete de nemurire a omului dovada existentei lui Dumnezeu, dar in schimb vad altceva. Eu vad in asta faptul ca omul este practic fortat sa caute nemurirea, sa caute sensul existentei.
Este fortat sa creada pentru a-si da un sens. Si mai profund decat atat, este fortat sa spere. Speranta este constitutiva naturii umane.
Omul trebuie sa-l caute pe Dumnezeu si sa pastreze speranta ca-l va gasi.
Speranta nu poate fi anihilata din sufletul omului fiindca omul si-ar nega astfel propria sa natura, care este aceea de a avea un sens al vietii.
|
Argumentul tau poate fi contrazis prin faptul ca Flavius exista; si este om.
Nu-l forteaza nimeni sa creada nimic, nu crede si totusi exista, este fericit, are o viata normala ca si noi si pe strada nu se distinge cu nimic de cel mai inflacarat credincios.
El nu spera, nu cauta si nu crede si totusi exista.