Hai sa pornim si de la premisa unei "combinatii" intre predestinare si libertate, care ar suna asa (incerc sa schitez un exemplu):
In Cartea Domnului e scris traseul vietii mele alcatuit dintr-un sir de experiente de viata. De pilda, sa ma casatoresc, sa trec printr-un razboi, sa fiu in situatia critica de a ucide sau de a fi ucis, sa fiu prins de o furtuna pe mare etc. Presupun ca aceste evenimente sunt categoric predestinate. Nu le pot evita, nu le pot inlocui cu altele.
Si acum vine liberul arbitru! Dumnezeu a ales traseul incercarilor mele, eu le parcurg cum pot si cum doresc.
Ma pot casatori fara binecuvantarea parintilor sau cu binecuvantarea lor. Ma pot casatori cu fata pe care o iubesc sau pot alege alta "partida", din motive bine calculate.
In razboi pot fi o bestie, ca generalul Tanz din "noaptea generalilor" sau ma pot purta precum Cuviosul Paisie Aghioritul care ne uimeste prin purtarea lui in timpul confruntarii cu mizeria razboiului.
Prin sde o furtuna pe mare pot alege sa raman cu orice pret in viata sau pot sa ma arunc in apa pentru ca barca sa ramana mai usoara si sa ii duca pe ceilalti la liman... (caz real, de alegere in situatie-limita, consemnat in nu mai stiu ce text).
Fie, sunt predestinat sa urmez un drum, de pilda pe acela al calugariei. Ramane intrebarea si raspunsul meu de care atarna mantuirea: cum urmez drumul prestabilit?