Citat:
În prealabil postat de ioana.ctin
daniil96,inspiron de o luna nu mai locuim impreuna. Am luat decizia de a sta separati o vreme pentru a ne pune gandurile in ordine. In perioada asta incerc sa analizez unde am gresit, care e problema, ce pot face, ce pot indrepta. Dar am nevoie si de rugaciune, am nevoie de Dumnezeu si la El imi e nadejdea. In loc ca in perioada asta sa stau sa plang si sa-mi fac ganduri fel de fel, mai mine ma rog. Rugaciunea imi da putere.
Am discutat mult cu sotul, dar nu am reusit sa ajungem la vreo concluzie.
El pur simplu vrea liniste, vrea sa fie singur si sa nu-si asume nicio reaponsabilitate.
Nu stiu daca e cazul sa intrii in detalii.
Va multumesc pentru sfaturi.
|
casatoria presupune o "rodare" ... o acceptare a ambilor soti de a renunta la unele obiceiuri, unele "comoditati";
fara dorinta reala de a accepta o schimbare in viata noastra nu putem trece de la viata de burlac la viata de cuplu
cu cat suntem mai in varsta, cu atat schimbarea este acceptata mai greu; si cu cat suntem mai convinsi ca suntem "centrul universului", ca noi avem doar drepturi, nu si datorii ... cu atat acceptarea ca si celalalt are dreptate este mai grea
educatia de astazi pune accentul pe "dreptul meu", pe stimularea ego-ului; din cauza aceasta apar atat de multe situatii in care oamenii nu pot sa se adapteze la realitate, la relatiile de cuplu, la "nedreptatile" ale caror victime se considera
subiectul este foarte vast si poate ar merita un topic separat ...
dar ceea ce incerc sa iti spun este ca efortul trebuie sa fie comun ... nu poti sa formezi un cuplu daca numai tu doresti asta