Citat:
Īn prealabil postat de glykys
TunsDiana, tu esti cumva fata aceea care a deschis candva un topic despre parul ei lung si bogat? :)
Uite, eu provin dintr-o familie de oameni credinciosi si am avut parte, cum spuneam si zilele trecute pe alt topic, mai mereu de preoti cumsecade, care nu cer bani de la oameni si care inteleg sa slujeasca din dragoste si credinta. Dar puteam accepta sau refuza ce mi s-a daruit. In schimb, eu nu fac decat sa ii smintesc pe ceilalti, lucrand mult prea putin din ce am primit.
Nu e totul sa ai asemenea oameni in jurul tau. Credinta nu ti-o da nimeni, tu esti cea care face alegerile.Stiu oameni credinciosi care la primab ispita mai zdravana au cazut si altii care pareau mai nedusi la biserica, dar care nu s-au lepadat in clipe grele.
Poate ca oamenii pe care i-ai intalnit tu si care te-au dezamagit erau croiti tot dupa ideea pe care o sustii aici, cum ca fiecare sa faca ce vrea, ce sa ma bag eu in viata omului, ia sa il las sa moara prost sau necredincios! Adica isi urmareau propriul interes si aveau ca virtute suprema in toate sfanta toleranta. Unde e aici dragostea de aproapele? (Crestinismul se sprijina pe astea doua: iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproape). Toleranta e lasa-ma sa te las.
Eu una nu sunt de acord cu victimizarea. Bun, inteleg ca nu ai avut conditii propice pana acum, dar de acum inainte ce faci tu pentru a trai credinta pe care ai descoperit-o? Tu personal, nu preotii, nu oamenii din jurul tau, nu sotul. Mantuirea e personala. Un crestin nu trebuie sa se gandeasca la ce pot face altii pentru el, ci mereu la ceea ce poate face el pentru altii, pentru ca, asa cum am spus, se sprijina pe Legea iubirii, dar iubirea se masoara in jertfa, nu in cuvinte frumoase si necalcatul cozii.
Un prim pas ar fi sa iti cunosti bine credinta, pentru a o putea trai,asta cred ca sugera zaharia2009. Iar canoanele fac parte din acea cunoastere teoretica, caci daca imbratisam ceva, o facem in totalitate, nu luam ce ne place si ce nu lasam la o parte. Plus ca anumite lucruri fac parte din firea omului, adica nu trebuie sa fii doctor in teologie sau macar preot ca sa stii ca e bine sa faci copii si e pacat sa ii avortezi sau sa le controlezi nasterea, conceperea...
|
Nu sunt eu acea fata, cred ca ma confundati dar puteti si mie sa imi trimiteti linkul de la acea discutie ca sunt curioasa despre ce este vorba.
Va multumesc pentru cuvintele cu folos pe care le-ati scris.
Nu am dorit sa ma victimizez, poate asa a sunat, eu am scris acele lucruri din viata mea doar pentru a-i arata domnului ca nu vreau sa par altceva decat sunt, am vrut sa fiu sincera.
E adevarat ca mantuirea este personala, sunt de acord, si trebuie sa ne gandim la ce putem face noi pentru altii in primul rand.
Stiu ca poate pentru d-voastra care ati crescut intr-o familie credincioasa pare ceva de la sine inteles ca trebuie sa stii ca e pacat sa avortezi sau sa controlezi nasterea si ca aceste lucruri fac parte din firea omului, dar pentru un necredincios, ateu cum vreti sa ii spuneti, lucrurile stau cu totul altfel.
Eu nici macar nu credeam in existenta pacatului, cu atat mai putin sa consider ca avortul sau controlarea nasterii constituie o crima , un pacat si sunt multi ca mine. Pentru un necredincios copilul in primele luni nu este altceva decat un manunchi de celule si nu un suflet de care te poti scapa la nevoie, printr-un avort pentru a nu-ti complica viata.
Asta este, ignoranta este mare, de aceea este bine sa se faca o informare a oamenilor pentru a nu pacatui in continuare