[ory]

Eu cred, si am observat acest lucru la oameni care practica " abstinenta ", ca abstinenta este mai problematica la oamenii care nu au avut niciodata viata sexuala, decat la oamenii care au avut o perioada si se hotarasc, in mod voluntar( invatand sa controleze situatia prin maturitate, obligat la o oarecare maturitate te hotarasti sa renunti), sa incheie acest capitol prin abstinenta, din diferite motive. Tocmai pentru ca la oamenii " neatinsi " persista acea curiozitate, acea neimplinire fizica si psihologica din acest punct de vedere, acel ceva imaginar care nu poate fi inteles decat in stadiul de infaptuire.
Omul nu se resemneaza atat de usor, firea lui naturala nu-i da voie acest lucru.
Dar, cum ramane cu oamenii, respectiv cu adolescentii care pleaca in manastire si se integreaza in acel mediu la varsta de 16 ani ( am intalnit multe cazuri ),o varsta cand aspectul sexual se manifesta doar intr-un stadiu infantil, o varsta cand nu esti constient de sexualitatea ta, cand oricum nu ai acces la ea ( deci, psihic nu-ti creezi posibilitati clare de implinire), cand nu esti independent si cand nu se pune problema conceperii copiilor( cand nu stii pe ce lume esti),. Apoi cresti, ti se dezvolta apetitul sexual, ti se transforma, practic, vezi altfel lucrurile/viata, vezi altfel aceste porniri, vezi altfel femeile/barbatii, dorintele ti le imaginezi altfel, darul tau de-a procrea ti-l constientizezi mai bine, chiar daca acel mediu iti pune permanent frau la simtaminte si instincte. Ce faci atunci ?
Ori te resemnezi, ori mergi pe doua carari, ori te perfectionezi in credinta, ori pleci si-ti vezi linistit de treaba ta in lumea normala, Impropriu spus " linistit ", caci te vor devora crestinii de viu si te vor sfarteca ca hienele cu dintii si buzele lor pline de rugaciuni...in acelasi timp in care ei se simt cei mai vrednici pamanteni, vrednici de sex, de familie, de dragoste omeneasca...in timp ce tu nu ai voie, esti animal, sprejur si un idiot ce a facut o alegere care nu i se mai potriveste, dar nu poti da inapoi. Orice decizie pe lumea asta poate fi revizuita, numai asta nu. De ce, n-o sa inteleg niciodata ?
Nu vreau abureli de genul : " ca l-ai parasit pe Dumnezeu ! ", ca nu merg la mine. Nu cred in astfel de baliverne, tocmai fiindca am credinta ca Dumnezeu nu a creat o lume mare, un suflet mare de om, ca sa se ascunda, mai cu precadere, intre niste ziduri...da, doar ziduri pamantene, sufletul omului ramane adevaratul templu Dumnezeiesc.