[dobrin7m]

Am asteptat sa apara aici o intrebare. Am sa o pun eu.

Cum ramane cu monahii, ascetii, sfintii stiuti si nestiuti? Ei care dau totul lumii uitand de sine? Ei care dau iubirea toata oamenilor?
Cum ramane cu parintele, despre care am citit in Flori din Gradina Maicii Domnului? ca el dadea rugaciune neintrerupta pentru oameni, in picioare pana cand sangele curgea din ele?
M-am intrebat cum? Nu au ei mai multa iubire spre oameni decat spre ei insisi?
Am gasit un raspuns care asteapta o corectura daca trebuie din partea celor mai invatati.
Nu, nu au o iubire mai mare omeneasca. De ce? pentru ca:
Omul paseste spre sfintenie, se curata si cand se despatimeste si ajunge acolo sus, ca sfintii, atunci primeste iubire dumnezeiasca. Aceea este de la Dumnezeu si pe toata o rasfrang asupra oamenilor. Si atunci el se simte doar un pacatos si atat recunoscand ca ce primeste este tot de la Dumnezeu si deci trebuie sa dea tot spre oameni.
de aceea am citit ca sfintii se considera ultimii pacatosi. Sfantul Serafim spunea despre el insusi: sarmanul Serafim, Parintele Paisie: sunt pacatos. Am vazut un filmulet cu un pustnic din munti, din Romania care a spus: am avut rugaciunea dar am pierdut-o pentru netrebniciile mele. Se considera netrebnic . Si asa toti sfintii nostri dragi.

Iata ce am citit despre harismele Parintelui Paisie Aghioratul.
Harisma dragostei
Dintre toate harismele Cuviosului Paisie Aghioritul, cea care impresiona cel mai mult era dragostea lui – o dragoste arzatoare, dulce, atotputernica, dumnezeiasca, fara margini, fara sovaire si cu o desavarsita jertfire de sine. Aceasta dragoste izvora din launtrul sau si imbratisa, fara deosebire, cu aceeasi caldura pe cei buni si pe cei rai, pe prieteni si pe vrajmasi, pe cei cunoscuti lui si pe straini, pe ortodocsi si pe cei de alta credinta, pe oameni, animale, plante, dar mai presus de toate pe Dumnezeu. Aceasta nu era o dragoste omeneasca.
Numai Sfantul Duh poate naste o astfel de dragoste in inima omeneasca. Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.