[cristiboss56]

Cea de-a treia Persoană din Sfânta Treime a primit fiinţa prin purcedere de la Dumnezeu-Tatăl, dar nu prin naştere, asemeni Fiului, ci prin purcedere. Biserica nu a explicat ce este purcederea şi prin ce se deosebeşte ea de naştere, pentru că nici Dumnezeu nu a descoperit. De aceea, Sfinţii Părinţi au luat aceste cuvinte aşa cum se află în Evanghelia lui Ioan, capitolul 15, versetul 26, şi le-au pus în Simbolul Credinţei: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine“. Acest text este singurul loc din Sfânta Scriptură care vorbeşte despre purcederea Duhului Sfânt. Despre purcederea Sfântului Duh din Tatăl ştim că ea există înaintea creării timpului, ca şi naşterea Fiului, căci niciodată n-au fost Tatăl şi Fiul fără Duhul. Naşterea Fiului şi purcederea Duhului din Tatăl sunt deodată, din veci. Aşa cum îndată ce există focul, există şi lumina şi căldura lui, tot astfel, din veşnicie, de când există Tatăl, există şi Fiul prin naştere şi Duhul Sfânt prin purcedere din Tatăl. Sfântul Atanasie cel Mare, dorind să ofere o explicaţie, a prezentat o asemănare cu Adam, cu Eva şi cu Set: Adam e nenăscut, fiul lui e născut din el, iar Eva e luată din el în alt mod. Se înţelege că nici o asemănare nu se potriveşte întru totul la Dumnezeu.
Persoanele Sfintei Treimi au în comun fiinţa divină, fiind, în acelaşi timp, trei persoane distincte. Duhul Sfânt e o Persoană deosebită de Tatăl şi de Fiul, de aceeaşi cinste cu Ei. Acest lucru este uşor de argumentat dacă analizăm porunca Mântuitorului, Care îi trimite pe apostoli să boteze pe oameni în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28, 19-20).