[dobrin7m]

Ce am invatat in ultimul timp:

Intotdeauna cand vrem sa spunem cuiva ceva sa facem ciorne. Cum vine asta?

Daca gandesc sa spun cuiva ceva, sa fac o ciorna in gand si apoi sa zic:
- Doamne e bine ? Corecteaza-ma daca am gresit.
Si Domnul va spune:
- Nu e bine aici ca superi pe cineva. Nu , nu spune asa. Trebuie blandete.
Adaug blandete si iarasi intreb:
- E bine Doamne?
- Mai bine, mai bine copilul meu. Dar ii lipseste pace.
Adaug si pacea si iarasi intreb:
- Acuma Doamne, am pus pace, am pus blandete, cum m-ai invatat. Acum cred ca nu mai supar pe nimeni.
- Arata mult mai bine zice Domnul. Dar tot ii lipseste ceva. Nu are iertare si iubire.
- Bine Doamne, asa am sa fac.
Si pun iertarea si iubirea. Si zic:
- Iata acum Doamne un cuvant desavarsit. Atat a mai ramas, un cuvant, din tot ce am vrut sa spun.
Si Domnul zice:
- Ca sa fie cuvantul asta desavarsit trebuie sa ii pui smerenie.
Stau si ma gandesc , deci trebuie sa ii pun smerenia.
- E greu sa fac asta Doamne ca daca pun smerenia dispare si cuvantul acesta ultim pe care am vrut sa il spun.

"Duhul umilit. Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."

Tuturor carora am uitat sa pun cumva blandete, sau pace, sau iubire in cuvantul meu va rog sa ma iertati. Toti suntem niste invatacei.