În prealabil postat de MariS_

Exista o grupare radicala formata din clerici si mireni din toate bisericile ortodoxe si care lupta cu obstinatie impotriva ecumenismului. Nu spun ca pana aici e ceva rau. Dar nu se opresc la a se impotrivi ADOPTARII unor asemenea idei, ci trec mult mai departe si incearca un IZOLATIONISM ortodox, promovand un soi de ultra-ortodoxie. Userul CZ4000 a facut cunoscuta o lista sumara cu acestia. Ei au aderenti si sustinatori peste tot, sunt chiar oameni pusi sa "patruleze" pe thread-uri si sa faca "corectiile" de rigoare oriunde observa un "IZ" de ecumenism. Acestia au "lucrat" bine-merci si pe acest site, dar, la un moment dat, s-a dorit "cucerirea" situ-lui de catre sustinatorii acestui curent. Parintele Gheorghe s-a raliat acestui curent, dintr-o ravna buna, zic eu, dar s-a invartosat tot mai mult si din cauza noastra, ca am lasat subiecte inflamatoare, cum a fost cel despre credinta preotilor, sa curga nestanjenite, si chiar imi fac o vina ca n-am intervenit atunci, iar frustarea acumulata a dus la acea decizie reprobabila si neinteleapta de-a recurge la metode neortodoxe de boicotare a situ-lui si admin-lui. Aceasta grupare ultra-ortodoxa a celor ce-si zic "Adevarati-ortodocsi" va incerca si in viitor sa preia conducerea Ortodoxiei si in final VOR REUSI. Asta este previziunea mea. Dar nu numai in Ortodoxie se va petrece acest fenomen, ci si in interiorul celorlalte confesiuni. Radicalismul va fi optiunea viitorului, incrancenarea si lupta fraticida intre crestini va fi motivata de "sustinerea adevaratei credinte". Crestinii se vor lupta intre ei pentru Adevar, nu cu necrestinii sau cu alte religii, decat in secundar. Credinciosii blanzii vor fi indepartati si inlocuiti cu "credinciosii corecti". Despre primii se va spune ca sunt ecumenisti, ceilalti considerandu-se ADEVARATI, iar PALMA Sf. Nicolae exemplu demn de urmat, desi sfantul a utilizat-o doar ca ULTIMA reduta in fata SCHIMBARII dogmei, iar Sf Marcu al Efesului nici macar pe aceasta, ci a PLECAT atunci cand TREBUIA SA SEMNEZE schimbarea dogmei. Noi ne scuipam si ne palmuim inca in discutii si pareri, fara sa fie vorba de nicio schimbare sau adoptare a vreunei dogme, dar ne credem mari si drepti aparatori ai credintei noastre.
Har, smerenie si jertfa de sine.