Problema, din punctul meu de vedere, nu este ce se intampla dupa casatorie, ci mai ales ce se intampla inainte.
Majoritatea oamenilor care ajung sa divorteze fac asta pentru ca s-au casatorit din motive gresite. Fundamentul oricarei casatorii trebuie sa fie dragostea. Din dragoste si doar din dragoste vine ascultarea. Fara dragoste adevarata, nu va exista ascultare, iar fara ascultare, casatoria devine un chin.
Ascultarea trebuie sa vina din dragoste adevarata, reciproca. Relatia dintre duhovnic si ucenic trebuie sa fie un a de dragoste, in care ascultarea nu reprezinta ordine (canoane) date dintr-o parte in cealalta. Ascultarea este dialog, nu monolog urmat de executie. Si aici vine problema casatoriilor. Data fiind lipsa dragostei, se asista la o lipsa a ascultarii. Iar de aici, chinul este doar la un pas distanta. Si cand apare chinul, se duce totul naibii.
Cununia nu are nici un efect in lipsa ascultarii, pentru ca Dumnezeu nu ne poate obliga la nimic. Nu El ne pune sa ne cununam, ci noi facem prostia. Cununia nu este o garantie a fericirii in familie, ci reprezinta doar o unire intre doi oameni, care, prin puterea acordata de cununie, trebuie sa lucreze pentru indumnezeirea lor si relatiei lor. Cununia reprezinta "crearea" unei relatii asemenatoare cu celei din Sf Treime. Dar Sf Treime are o singura vointa, iar fara dragoste, un cuplu nu poate sa ajunga aici...
|