În acest fel, între atributele autoritătii si exercitiul libertătii nu mai apare nici o contradictie. Raportul dintre ordine si libertate sau cel dintre egalitate si libertate nu mai apar astfel ca dileme ale guvernării.
Trecerea de la dictatură la democratie presupune trecerea de la teama individului izolat la responsabilitatea cetăteanului.
În dictatură individul este mânat de dorinta de a fi. El este preocupat de conditiile minime ale existentei, de conditiile supravietuirii sale. Îl preocupă obtinerea hranei, a îmbrăcămintii, a unui adăpost. În această luptă pentru existentă, statul este un adversar căruia individul nu-i datorează nimic si a cărui vigilentă o înseală ori de cîte ori are ocazia, fără să simtă nici o remuscare.
În democratie, cetăteanul este mânat de dorinta de a avea. El are drepturi: dreptul de proprietate, dreptul la propria demnitate, dreptul la libera exprimare, dreptul la sanse egale. Statul este garantul acestor drepturi. Ordinea de drept presupune statuarea unui astfel de sistem normativ si crearea mecanismelor de respectare a acestor norme care garantează exercitarea tuturor acestor drepturi. Drepturile presupun obligatii. Responsabilitatea presupune atât fructificarea drepturilor cât si respectarea obligatiilor. Nu e suficient să respecti legile care interzic, trebuie să fructifici legile care permit. Primul caz înseamnă doar supusenie, abia al doilea caz înseamnă responsabilitate.
Varujan Vosganian
|