Postul nu este o porunca. Este un sfat. Nimeni nu e obligat sa tina post, si la judecata nu cred ca vei fi intrebat ce ai mancat.
Postul nu e o porunca, si mai ales, nu este o virtute. Este o unealta. Postul inmoaie trupul, este o jertfa adusa nu lui Dumnezeu, ci noua. Noi jertfim ceva de la noi pentru a putea fi mai spirituali, refuzand trupului cele ce ii sunt evident permise, sculptand intr-un fel vointa noastra - refuzandu-ne cele simple (e usor sa nu mananci) ne e mai usor sa ne refuzam alte lucruri mai rele.
In BisericaOrtodoxa, postul nu are o reteta universala impusa tuturor crestinilor. Pentru unii post inseamna sa nu manance nimic, pentru altii inseamna ca macar in zilele de post sa nu mai fumeze. Depinde de fiecare persoana. Deci postul in ortodoxie nu este cel mai drastic. "Gradul de postire" este in functie de fiecare persoana, si este stabilit doar impreuna cu duhovnicul (singuri putem sa postim peste puterile noastre - ispita care este foarte deasa printre crestini).
Bolnavii nu tin post - boala induce in noi o stare mai grea decat cea a postului, si trimite la rugaciune. Asta e motivul pentru care bolnavii nu tin post. Cat de bolnav trebuie sa fii ca sa mananci de dulce? Cand ai nevoie de putere ca sa te faci mai bine. Daca doctorul iti spune sa mananci asta si asta, nu esti tu mai destept decat el. Smerenia e de baza.
Nu te arata altora ca postesti. Oamenii nu trebuie sa vada ca suntem crestini din haine, sau din faptul ca insistam sa vorbim despre religie. Ci din felul in care ne purtam . Pe de alta partem daca ne aratam ca postim, nu mai postim pentru noi, ci postim pentru altii, si vorba lui Hristos: ne-am luat plata noastra de la oameni.
Din nou, postul este o unealta si nu trebuie sa tinem mai mult de post decat de grija de indumnezeire, mai mult de post decat de smerenie, mai mult de dragoste. Daca cineva iti da sa mananci o ciocolata ca vrea sa iti faca o bucurie, mananca si taci.
|