[TINERI PENTRU ROMANIA]

NAŢIUNE ŞI PATRIE

Nu mai suntem ataşaţi de ţară, de naţiune cum erau înaintaşii noştri.
Ne adunăm din ce în ce mai rar pentru a ne reaminti de noi înşine, de istoria noastră şi de limba română care ne uneşte.
Avem afaceri, proiecte personale.
Gâfâind şi copleşiţi, cu o datorie mare la bancă de plătit, cu o maşină nouă de întreţinut, nu ne mai stă gândul la colectivitate.
Abia dacă mai putem trăi în doi, de angajament naţional nici nu mai poate fi vorba.

Şi totuşi legăturile de sânge conţin întregul mister al vieţii omului.
Fiecare om este în acelaşi timp portretul tatălui şi mamei sale, parte a naţiunii sale, chip al lui Dumnezeu şi produs al epocii sale.

Cuvântul patriotism vine din latinescul „pater”, tată şi înseamnă iubire de ţară şi de neam.
Ca iubirea pentru familie, iubirea de ţară şi de neam ar trebui să fie necondiţionată, ar trebui respectată şi ar trebui să ne dea un sentiment de unitate, de forţă şi de siguranţă.
E o iubire luminoasă şi poate fi o sursă de inspiraţie pentru proiectele noastre personale.
E o iubire plină de mândrie care ne determină să ne cinstim întemeietorii şi pe toţi aceia care ne-au precedat.

Naţiunea a apărut dintr-un trecut, pe un teritoriu, dintr-o istorie, dintr-o limbă, dintr-o religie comune care îi dau specificul.

Naţiunea e o colectivitate care se identifică cu ea însăşi, cu trecutul său şi cu un fel de a fi care-i este propriu.
E un fenomen social normal şi firesc care nu are nimic imoral.
Naţiunea există asta-i totul. La fel ca familia, mediul şi societatea unde ne-am dezvoltat, naţiunea e o realitate concretă, perceptibilă, trăită.
Această realitate generează un sentiment foarte special care e iubirea de neam.

Să nu-ţi iubeşti naţiunea e o negare.
Să nu-ţi iubeşti patria e egoism şi inconştienţă.

În societatea noastră contemporană totul se prezintă ca o opţiune, ca o alegere, ca o decizie. Nu există decât drepturi şi libertăţi.
Dar naţiunea nu-i un drept. Ea ne precedă şi e mai presus de noi.
Cuvântul naţiune provine din latinescul „natus”. El evocă naşterea şi înrudirea, înaintaşii şi descendenţii, trecutul şi viitorul.
Naţiunea dă o direcţie, un sens vieţilor noastre. Ba mai mult ea ne impune o datorie faţă de moştenirea sa materială şi spirituală: patria.

Patria corespunde unei virtuţi, unei acţiuni nobile şi necesare.
E vorba de apărarea teritoriului, de păstrarea resurselor şi a patrimoniului, de ocrotirea naţiunii şi de afirmarea valorilor sale.
Patriotism înseamnă cinstirea strămoşilor pentru a sluji mai bine generaţiile viitoare.

Ceea ce dă forţă unei naţiuni e specificul său şi dorinţa de a merge mai departe.
Iubirea de neam ţine de inimă, de mândrie, de loialitate. Dar unitatea care decurge de aici ţine şi de vitalitate, de forţă şi de siguranţa de sine.

Iubirea de neam ar trebui luată în serios, ar trebui valorificată şi favorizată. Căci să veghezi la interesele naţiunii tale înseamnă să lucrezi pentru dăinuirea ei şi a libertăţii ei.

Mareş Bogdan