[Savonarola]

Un citat întâi de la sfântul Chiril al Alexandriei:

THE law by its shadows prefigured from of old the mystery of Christ: and of this He is Himself the witness where He said to the Jews, "If you had believed Moses, you would have believed also Me: for he wrote concerning Me." For everywhere He is set forth, by means of shadows and types, both as slain for us, as the Lamb without blame and true; and as sanctifying us by His life-giving blood. And we further find the words of the holy prophets in complete accordance with those of most wise Moses. But when "the fulness of time was come," as Paul says, in which the Only-begotten Word of God was about to submit to the emptying of Himself, and to endure the birth in the flesh of a woman, and subjection also to the law, according to the measure that was fitting for human nature, then He was also sacrificed for us, as the lamb without blame and true, on the fourteenth day of the first month. And this feast-time was called Phasek, a word belonging to the Hebrew language, and signifying the passing over: for so they explain it, and say that this is its meaning.

sursa: Comentariul sfântului Chiril al Alexandriei la evanghelia după Luca
http://www.tertullian.org/fathers/cy...ns_135_145.htm

Propoziţia subliniată de mine spune că Hristos a fost jertfit pentru noi, ca mielul fără vină, fără prihană, în ziua a 14-a a primei luni, adică propriu-zis pe 14 Nissan.

"L-au dus la Caiafa; iar Petru L-a urmat şi a intrat să vadă care este sfîrşitul".
Mare este dragostea ucenicului! N-a fugit nici cînd a văzut pe ceilalţi ucenici fugind, ci a rămas şi a intrat împreună cu El. E drept, a intrat şi Ioan, dar acesta era cunoscut la curtea arhiereului.
- Şi pentru ce L-au dus acolo unde erau adunaţi toţi?- Pentru ca să se facă toate cu hotărîrea arhiereilor. Caiafa era atunci arhiereu; şi toţi erau acolo şi-L aşteptau pe Iisus. Pentru aceasta privegheau şi erau treji! Scriptura spune că nici n-au mîncat atunci Pastele, ci în acest scop au stat toată noaptea treji. Cînd evanghelistul Ioan a spus că era dimineaţă, a adăugat: „N-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să mănînce Poştele".
- Ce putem spune?
- Că au mîncat Pastele în altă zi şi au călcat în picioare legea din dorinţa de a-L ucide pe Hristos. Hristos n-a călcat timpul Pastelor; dar ei îndrăzneau orice, chiar dacă ar fi călcat mii şi mii de legi. Altădată, cînd fierbeau cumplit de mînie, n-au putut pune mîna pe El, deşi au încercat de multe ori să-L omoare; acum însă, cînd au pus mîna pe El într-un chip atît de neaşteptat, au preferat să lase şi Pastele numai ca să-şi împlinească ucigaşa lor dorinţa. De aceea s-au şi adunat cu toţii. Era o adunare de ciumaţi. Şi vrînd să dea ticăloşiei acesteia o înfăţişare de judecată, aucâutat şi martori. "Dar mărturiile nu se potriveau", spune evanghelistul Marcu. Atît era de plăsmuită judecata! Totul era numai tulburare şi zgomot.

sursa: Sfântul Ioan Hrisostom - Omilii la Matei (PSB 23) - Omilia 84