Și eu îmi pun aceeași întrebare. Mi se pare că de multe ori se poartă discuții pe marginea unor chestiuni de formă, neesențiale. Cred că în primele veacuri creștinii se împărtășeau și cu pâine dospită, și cu azimă, fără să-și pună problema că Domnul n-ar fi prezent acolo, trup și sânge.

Dacă stăm să cercetăm că e cu drojdie sau fără drojdie, am putea ajunge să ne întrebăm și dacă făina era de grâu sau în amestec cu altceva, dacă era integrală sau albă ș.a.m.d.

Aceasta înseamnă cădere în formalism după mine, mai ales că în disputele de genul ăsta dragostea e lăsată deoparte, considerată inadecvată.