Din punctul meu de vedere nu e nicio problemă, că doar nu ne închinăm la acele zeități păgâne. Cum la fel nu e nicio problemă să numesc întâia zi a săptămânii "
duminica", deși știu că Hristos nu e Domnul duminicii, ci Domnul sâmbetei (Marcu 2,29).
Nu am cunoștință de un asemenea verset, însă știu că evreii aveau astfel de prejudecăți. Exclusivismul iudaic era binecunoscut în epocă chiar de către scriitorii clasici:
"Fiind obișnuiți să disprețuiască legile Romei, ei [iudeii] învață și practică să respecte legea iudaică și tot ce le-a predat Moise în tomul lui secret, interzicându-le să arate calea la oricine nu cultiva aceleași rituri, neducând la fântâna dorită pe nimeni altul decât pe cel circumcis." (Juvenal - Satire, XIV, 100-104)
„Iudeii sunt extrem de loiali unul față de altul și totdeauna gata să arate compasiunea, dar față de alți oameni ei manifestă numai ură și vrăjmășie. Ei șed aparte la masă și dorm aparte”. (Tacitus -Historiae, vol. V)
Apostolul Petru, natural, vorbea din punctul de vedere al fariseismului tradițional și nu din punct de vedere al legii însăși, dar astfel de sentimente erau larg date pe față și erau date pe față în forme riguroase oriunde veneau în contact iudeii și păgânii.
Iudeul strict ar fi ezitat să intre într-o casă a cuiva dintre neamuri, așa cum e reflectat de o opreliște din
Mișna:
„Locuințele păgânilor sunt necurate”. (Oholoth, 18,7)
Într-un vechi comentariu iudaic la Leviticul apare un remarcabil exemplu al întinării ceremoniale prin contactul cu un păgân:
„E relatat că Simeon, fiul lui, Kimhith, s-a dus să vorbească cu un rege arab și un strop de salivă din gura acestuia din urmă a sărit pe hainele lui și în felul acesta l-a întinat. Fratele său Iuda, a intrat și a servit în slujba de Mare Preot în locul lui”. (Midraș Rabbah, la Levitic 16,1)