[Savonarola]

"Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat." (Luca 9:51-56)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai întâi, pasajul evanghelic citat nu are nici cea mai mică legătură cu Inchiziţia. Pe urmă, când a pedepsit Inchiziţia cu pedepse materiale ? Puteţi cita un singur exemplu ? Aţi înţeles, ori nu aţi înţeles că Sfântul Oficiu s-a limitat mereu la atribuţiile sale, şi anume de a da verdicte în termeni de "vinovat" sau "nevinovat" în materia în care avea competenţă şi nu a administrat nici o pedeapsă, aceasta fiind apanajul autorităţii laice ?

Tocmai aici este problema pe care interlocutorii dumneavoastră nu au sesizat-o, şi asta pentru că nici ei nu ştiau probabil toate lucrurile pe care le subînţelegeţi ca fiind adevărate, şi pentru că nici dumneavoastră nu le rosteaţi totdeauna foarte explicit.

Ceea ce interlocutorii nu ştiau este că doctrina catolică este aceea că, de fapt, şi puterea lumească, seculară, este tot în mâna Bisericii, şi mai explicit în mâna Papei, doar că ea este pusă în aplicare de către diverse persoane şi instituţii (regi şi soldaţi) pentru Biserică şi după voia şi toleranţa (sau admisiunea) preotului (a se înţelege a Papei). Asta înseamnă că de fapt autorităţile laice la care faceţi referire nu îşi exercită puterea lor, ci acţionează doar sub mandatul de putere pe care l-ar fi primit de la Biserică, şi mai exact de la Papa. Astfel se poate înţelege că acele condamnări la moarte sau alte pedepse (închisoarea, confiscarea averilor, piedicile puse la promovarea sau avansarea pe plan socio-economic, alte pedepse) se făceau cu voia şi admisiunea (sau toleranţa) Bisericii Romei, şi mai epxlicit a şefului acesteia, Papa. De vreme ce autorităţile laice nu îşi exercitau propria lor putere, ci puterea Bisericii (mai exact a Papei de la Roma) pentru Biserică, putere care le era delegată de Biserică şi de papa, dar nu era de fapt a lor, atunci este logic limpede şi clar că acele procese, torturi, hărţuieli, pedepse, stigmatizări s-au făcut sub puterea Bisericii Romei şi a Papalităţii, şi că, deşi erau puse în aplicare de alţii, adevărata sursă de putere a punerii lor în aplicare nu rezida la ei ci la Biserica Romei şi la Papalitatea Romană. Astfel este logic, evident, că Biserica Romei şi Papalitatea Romană sunt direct responsabile, conform doctrinei catolice, pentru acele torturi şi pedepse şi că prin puterea lor, aplicată de acei cărora le-a fost delegată, s-au făcut aceste lucruri. Ori acestea contrazic în mod flagrant tocmai cele spuse mai sus în evanghelie, precum şi alte pasaje ale evangheliei. Ba mai mult, toată această doctrină catolică nu are fundamente în revelaţia divină. Dacă unii cred că are şi lucrurile se justifică, atunci sunt invitaţi să aducă justificările.