Multi dintre noi credem, in mod gresit, ca in tot ceea ce facem trebuie sa dam dovada de smerenie. In realitate, nu trebuie sa dovedim nimic deoarece smerenia lucrata spre dovedirea ei nu este smerenie. Este, cel mult, o masca a ei, purtata sau nu, in functie de timp, de loc, de starile interioare etc. Prin ea incercam sa ne aratam noua insine si altora cat suntem de "smeriti".
"Inima curata si smerita" trebuie sa o cerem necontenit de la Dumnezeu in rugaciunile noastre pentru a nu cadea cu totul prada mandriei si fatarniciei.
Dumnezeu a lasat in firea omului ca acesta sa lucreze virtutea in chip firesc, aproape fara a constientiza acest lucru, astfel incat el sa nu aiba ochi pentru propriile virtuti, ci numai pentru virtutile celorlalti.
Diavolul insa a inversat aceeasi stare in cazul pacatelor noastre. De aceea, se intampla sa savarsim nu virtuti, ci pacate, fara a fi constienti de acest lucru, de aceea, nu mai avem ochi pentru pacatele noastre, ci doar pentru cele ale semenilor.
|