Ne va caracteriza simplitatea doar atunci cand ne vom elibera din sclavia lucrurilor si grijilor ce ne inconjoara: "Toata grija cea lumeasca sa o lepadam".
Pentru grijile vietii,ale familiei, sa ne punem nadejdea in primul rand in Dumnezeu si asa, in tovarasie cu El va fi mai usor... mai simplu.
Abia atunci vom avea o existenta simpla, cand orice actiune, orice vorba sau gand am avea il raportam la Dumnezeu. Sa le facem asa incat sa fie spre slava si placerea lui. Doar asa putem fi simpli.

Si Diogene cinicul a fost simplu (la prima vedere...), nu? ... Nu avea rufe de spalat, nici obiecte multe in jurul lui care sa-i complice viata. Doar un butoi in care locuia si un rand de zdrente pe el. Dar nu despre aceasta simplitate este vorba in ortodoxie...