PARTEA I

Dumnezeu a hotarat toate lucrurile care trebuie sa se intimple(Daniel 4:34-35,Romani 8:28,11:36,Efeseni 1:11) si a facut acest lucru in EL insusi,inca din eternitate,prin intelepciunea Sa perfecta si prin sfatul Sfant al voii Sale,in mod liber si fara schimbare (Proverbe 19:21,Isaia 14:24-27,46:10-11,Psalmi 115:3,135:6,Romani 9:18).Cu toate acestea EL a facut acest lucru intr-un mod in care Dumnezeu nu este nici autorul pacatului,nici nu are amestec in pacatul unei personae(Geneza 18:25,Iacov 1:13,I Ioan 1:5),nici nu incalca vointa libera a creaturii Sale,nici nu sunt luate de la om libertatea sau raspunderea pentru consecintele actiunilor lor,ci mai degraba acestea din urma sunt stabilite(Geneza 50:20,Isaia 10:5-7,Matei 17:12,Ioan 19:11,FA 2:23,4:27-28).In toate acestea intelepciunea lui Dumnezeu este arata in ceea ce priveste domnia Sa asupra tuturor lucrurilor,dupa cum este puterea si credinciosia Sa in implinirea hotararilor Sale(Numeri 23:19,Efeseni 1:3-5).

Cu toate ca Dumnezeu cunoaste orice ar putea sa se intimple sau se va intimpla in toate circumstantele imaginabile(I Samuel 23:11-12,Matei 11:21-23,FA 15:18),totusi EL nu a hotarat nimic pentru ca EL a prevazut acel lucru in viitor sau pentru ca acel lucru s-ar fi intimplat in anumite circumstante(Isaia 40:13-14,Romani 9:11-18,11:34,I Corinteni 2:16).Doctrina predestinarii trebuie utilizata cu mare prudenta si grija speciala(Deut 29:29,Romani 9:20,11:33).

Prin hotararea lui Dumnezeu,si cu scopul demonstrarii gloriei Sale,anumite fiinte sunt hotarati mai dinainte la a avea parte de viata vesnica prin Isus Hristos,spre lauda harului Sau glorios(Matei 25:34,I Timotei 5:21,I Petru 2:9).Ceilalti sunt lasati sa continue in pacatul lor,spre condamnarea lor dreapta,spre lauda dreptatii Sale glorioase(Ioan 12:37-40,Romani 9:6-24,I Petru 2:8,Iuda 1:4).Cei ce sunt hotarari mai dinainte pentru a avea viata vesnica sunt desemnati in mod individual si ireversibil,iar numarul lor este atat de sigur si de bine definit incat el nu poate fi nici crescut si nici diminuat(Matei 22:1-14,Ioan 13:18,Romani 11:5-6,II Timotei 2:19).

Dumnezeu a hotarat acele fiinte umane care sunt predestinate la viata vesnica inainte de intemeierea lumii,in conformitate cu scopul Sau etern si neschimbat,cu sfatul Sau tainic si cu placerea voii Sale.Dumnezeu i-a ales pe acestia in Hristos,perntru gloria Sa vesnica,numai prin dragostea si harul Sau(Romani 8:30,Efeseni 1:4-2:10,II Timotei 1:9),fara ca in vreuna dintre creaturile alese de EL sa existe vreo conditie sau cauza care s ail determine pe Dumnezeu sa aleaga aceea persoana(Romani 9:11-16,11:5-6).

Deoarece Dumnezeu i-a predestinate pe cei alesi la glorie,tot asa EL a prestabilit toate mijloacele necesare pentru a face acest lucru,in acord cu scopul voii Sale vesnice si complet libere(Efeseni 1:4,2:10,II Tesalonicieni 2:13,I Petru 1:2).Asadar cei alesi sunt rascumparati de Hristos(I Tes 5:9-10,Tit 2:14)chemati la credinta-n Hristos prin Duhul Sfant lucrand la vremea cuvenita,sunt justificati,adoptati,sfintiti(Romani 8:30,Efeseni 1:5,II Tes 2:13) si pastrati prin puterea Sa prin credinta la mantuire(I Petru 1:5).Nimeni altcineva in afara de cei alesi nu este rascumparat de Hristos,nici chemat la credinta,sfintit sau justificat(Ioan 6:64-66,8:47,10:26,17:9,Romani 8:28,I Ioan 2:19).

Din pricina pacatului lui Adam,urmasii lui vin in lume ca niste pacatosi vinovati si pierduti.In calitate de creaturi cazute nu doresc o partasie cu Creatorul lor,EL fiind sfant,bun si drept in timp ce ei sunt niste pacatosi,perversi si corupti.Lasati in seama propriilor lor alegeri,ei il vor urma inevitabil pe amagitorul acestei lumi,si vor face voia Diavolului.Prin urmare omul se desparte de Dumnezeu si pierde dreptul la dragostea si gratia Sa.Ar fi absolut drept ca Dumnezeu sa-I lase pe toti oamenii in pacatul si mizeria lor,fara sa fi aratat cuiva mila.In acest context Scriptura plaseaza doctrina alegerii.

Acesta doctrina afirma ca Dumnezeu,inca inainte de intemeierea lumii,a ales anumite personae din randul urmasilor cazuti ai lui Adam,pentru a sluji ca obiect al harului Sau nemeritat.Pe acestia si-a propus EL sa-I mantuiasca.Dumnezeu s-ar fi putut hotari sa mantuiasca pe toti oamenii(pentru ca are puterea si autoritatea sa faca asta)sau ar fi putut hotari sa nu mantuiasca pe nimeni(pentru ca nu avea nici o obligatie de mila fata de cineva).Insa EL nu a procedat nici intr-un fel nici in altul,ci a ales sa-I mantuiasca pe unii dintre ei.Hotararea Sa vesnica,prin care i-a ales pe anumiti pacatosi pentru mantuire nu s-a intemeiat pe nici un act,pe nici o atitudine sau raspuns din partea celor alesi,pe care Dumnezeu le-ar fi vazut mai dinainte,ci are la baza doar vointa Lui suverana.Cei care nu au fost alesi pentru mantuire au fost lasati in seama propriilor lor alegeri si dorinte rele.A pune sub semnul intrebarii dreptatea Creatorului pentru faptul de a nu fi ales pe toata lumea pentru mantuire nu este de competenta creaturii.Este suficient sa stim ca Dumnezeu a procedat corect,in Slava,Neprihanirea si Intelepciunea Sa eterna.

Nu trebuie uitat faptul ca,daca Dumnezeu nu ar fi ales cu bunavointa un popor pentru Sine si daca nu s-ar fi hotarat in mod suveran sa le asigure mantuirea si sa le-o dea,atunci nimeni nu ar fi fost mantuit.Faptul ca el a procedat astfel cu unii,in defavoarea altora,nu este sub nici o forma nedrept fata de acestia din urma,cu exceptia cazului in care Dumnezeu era obligat sa ofere mantuirea tuturor pacatosilor,pozitie pe care Biblia o respinge categoric.

Doctrina alegerii se studiaza in legatura cu legamantul cel vesnic,sau acordul incheiat intre Persoanele care alcatuiesc Dumnezeirea.In perspectiva impinirii acestui legamant Tatal a ales din lumea de pacatosi pierduti un numar de personae pe care le-a daruit Fiului ca popor al Sau.In termenii acestei intelegeri,Fiul a fost de acord sa indeplineasca tot ceea ce era necesar pentru mantuirea celor alesi si daruiti Lui de catre Tatal.Rolul Duhului in realizarea acestei intelegeri a fost acela de a le aduce celor alesi mantuirea castigata de catre Fiu.

Astfel,alegerea reprezinta doar un aspect al scopului urmarit de Dumnezeul Triunic,si deci nu trebuie inteleasa ca mantuire in sine,pentru ca actul alegerii,in sine,nu mantuieste pe nimeni.Ceea ce a facut EL a fost sa-I hotarasca pe unii in vederea mantuirii.In consecinta pentru a se intelege correct acesta doctrina,ea trebuie corelata cu lucrarea rascumparatoare a Fiului,care s-a dat pe Sine Insusi pentru a-I mantui pe cei alesi,si cu lucrarea innoitoare a Duhului,care ii aduce pe cei alesi la Credinta-n Hristos.