[Adriana3]

În prealabil postat de Mihailc

Am să o iau de la coadă la cap...
Cuvântul grecesc pe care l-am folosit este din patrimoniul Bisericii Nedespărţite, comun Apusului şi Răsăritului. Cred că Sfinţii Grigorie de Nazianz şi Maxim Mărturisitorul (încă) sunt recunoscuţi şi se mai prăznuiesc în Biserica Romano-Catolică.

Dacă arunci o privire în metodologia scolastică, exclusiv catolică, ai să observi că până şi ei spuneau că finalitatea are valoarea cea mai mare, adică scopul ultim.
Or, n-ai să găseşti sfinţi părinţi din primul mileniu (cel puţin grecofoni) care să susţină primordialitatea jertfei şi să facă din Înviere un act cu scop demonstrativ (ca să arate oamenilor că.....). Bineînţeles, afară de Augustin care e latinofon.
Aici se vede foarte clar o diferenţă fundamentală între BO şi BC. Prima pune accent pe ontologic şi cealaltă pe juridic. Sigur că după cele două Concilii de la Vatican, teologia catolică s-a mai nuanţat, însă în popor circulă catehisme străvechi, neactualizate care propagă idei pe care Roma le-ar dori mai degrabă băgate la muzeu.

Tragand acum linie, de Pasti este adevarat ca, catolicii pun mai mult accent pe calvar, suferinta, jertfa si moarte, in timp ce ortodocsii pun mai mult accent pe bucuria Invierii. Eu cert dau dreptate ortodocsilor. Intrebarea mea este: din punct de vedere ortodox, nu acelasi lucru se intampla la fiecare celebrare Euharistica (la ortodocsi)?