Am deschis acest topic pentru ca duhovnicii au adeseori ocazia, in momentul in care spovedesc, sa intalneasca oameni prinsi in ganduri contradictorii, in nemultumiri acute cu viata lor, din care cu greu pot fi salvati. Trebuie multa destoincie si multa autoritate duhovnicilor pentru a face lumina in astfel de suflete si mai ales pentru a le da putere sa iasa din gandurilor lor. Parintele Staniloae spune: "Dar cel caruia ma marturisesc, ma cunoaste si el in ceea ce vreau sa fiu, nu numai in ceea ce sunt; ma cunoaste si el in puterea ce este in mine pentru a ma depasi si in aspiratia ce o am in acest sens. Deci ma si intelege. Ma cunoaste precum ma cunosc si eu. Si poate intr-un anumit inteles ma cunoaste mai bine in realele mele posibilitati, asupra carora eu pot face aprecieri gresite. Dar cunoscandu-ma, el ma si ajuta ca sa ies din starea de simpla aspiratie sau de insuficient efort de a ma realiza." Plecand de la aceste afirmatii am ajuns sa afirm ca putem vorbi de o criza, evident, nu la modul general. Cunoasterea de noi insine, fara o impreuna cunoastere a noastra de catre altul, e in toate cazurile o primejdie.
|