Citat:
În prealabil postat de ioanna
@ adriana: succes! ai planuri ambitioase :)
Am si eu o intrebare: relatarea din Matei 27 se desfasoara pe durata a 3zile, nu?
Miercuri: (Matei 27: 1- 10)
Sfatul arhiereilor dimineata ( care sigur a durat cateva ore), apoi predarea lui Iisus lui Pilat. Nu cred ca Pilat l-a preluat pe loc, totusi, era guvernator, nu intri direct in audienta, ci trecut prima data pe ordinea de zi, deci audienta eu spun ca a avut loc a doua zi (joi) Pare actiunea trunchiata dupa versetul 10.
Joi: (Matei 27 : 11-14) judecata particulara a Lui Iisus, discutia cu Pilat si arhiereii acuzatori. Predarea sa lui Irod ( aflam din Luca) si revenirea la Pilat. Sau a fost audiat de Pilat miercuri dupa-masa si de Irod joi, sau joi de ambii. Daca se hotaraste procesul sau public, iarasi , trebuia ca lumea sa fie instintata, nu putea sa-i cheme in aceeasi zi, ci facut un anunt public pentru o adunare, a doua zi (vineri). Se observa iarasi o trunchiere intre versetul 26 si 27, e altceva.
Vineri: (Matei 27: 15-50) „procesul” public, alegerea lui Barnaba, biciuirea, rastignirea.
Nu cred ca trebuie luata ad-literam sintagma „3 zile si 3 nopti” , mai degraba vrea sa sugereze similitudinea cu Iona, care a stat in pantecele „locuintei mortilor”, deci in scris s-a folosit exact constructia frazei respective.
@catalin: cateva informatii despre eseeni si qumranologie daca esti interesat
http://inoe.inoe.ro/ianus/Silviu%20Lupascu.htm#M1 |
Foarte utilă și binevenită completare!
Doar adaug că
Talmud-ul cerea două sesiuni de proces în două zile diferite pentru condamnarea unui om la moarte, prevedere capitală care trebuia respectată dat fiind faptul că Iisus nu era un oarecine în epocă.
Adriana, cele patru Evanghelii canonice nu sunt altceva decât relatări văzute prin optica unor martori oculari (foarte prețioase pentru noi!). Fii sigură că nu avea niciun apostol sau altcineva din preajmă, un carnețel în care își nota ce făcea sau ce mai spunea Domnul. Dintre toți creștinii care au trăit în diferite epoci și culturi, doar noi, postmodernii, suntem așa de necredincioși încât căutăm tot timpul dovezi teoretice perfecte pe care să ne întemeiem viețuirea în Domnul. Imaginează-ți că Biserica a trăit peste două secole bine-mersi fără ceea ce numim noi astăzi Sfânta Scriptură și a fost perioada în care consemnăm cei mai mulți mucenici și cea mai eficace propovăduire.
Dacă am fi puși în situația să alegem între mărturisirea lui Hristos și moarte, cum ne-am comporta noi? Probabil mulți dintre noi am zice: "nu sunt pregătit să mor pentru Tine, Doamne, că-mi lipsește o zi de stat în mormânt" sau "nu, mersi, că nu-mi ies la numărătoare zilele dintre Cină și Cruce"!!!!