Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Vai, vai de mostre de juridism anselmian anacronic ai debitat mai sus. Mântuirea neamului omenesc n-ar fi fost absolut nimic fără Înviere. Domnul a biruit moartea din chiar miezul umanității noastre avariate grav de păcat și tributară morții. Domnul n-a satisfăcut dreptatea unui Dumnezeu sadic, ci a chimbat ontologic, ființial, natura umană nu doar restaurând-o forma de dinaintea căderii , ci infinit mai mult, deschizând cale liberă spre epektasis, îndumnezeirea prin har. Dacă doar murea pentru noi, Domnul n-ar fi desființat moartea anticipat, pestru eshaton, ci doar făcea ce face tot omul: murea și atât (e un blasfem și numai să ne gândim la așa ceva). Învierea dă sens absolut jertfei, o transformă în biruință definitivă și irevocabilă asupra morții.
|
Dar nu se exclud una pe alta! Din fericire Domnul nu doar a murit pentru noi, ci a si inviat. Din fericire, jertfa pe Cruce nu a fost doar o rascumparare a noastra (da, termenul de rascumpare apare in n texte si rugaciuni Ortodoxe), ci si o infatisare a dragostei nemarginite a lui Dumnezeu pentru noi, invierea nu a fost doar cea mai mare minune infaptuita de Domnul, ci si ca sa ne arate noua ca moartea a fost invinsa, si ca noi insine putem sa invingem moartea prin Hristos, daca Il urmam in toate...Etc, etc, etc. Si nu, teologia latina nu se opreste la Anselm. Da, teologia latina este capabila sa inteleaga si lucruri mai putin juridice, in general teologia latina merge pe principiul si...si.
P.S.: nu cred ca folosirea unor cuvinte grecesti pe ici pe colo fac o idee mai putin anacronica, sau oricum, mai sofisticata din punct de vedere religios, dar cum vrei. :D