Citat:
Īn prealabil postat de glykys
Draga Victors, poimaine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Aveau si ei o problema mare, mare, si se tot rugau lui Dumnezeu sa le-o rezolve: nu puteau avea copii. Si erau oameni drepti, nu ca noi, si stii cat s-au rugat? Nu trei luni, nici trei ani, nici treizeci de ani... mai multi zeci de ani s-au rugat Domnului sa le dea un copil. Si El le-a rasplatit rabdarea si le-a daruit o fetita, pe Nascatoarea de Dumnezeu. Ce ne-am fi facut noi daca ei, dupa trei luni de post, rugaciune si psaltire ziceau: gata, Doamne! Am obosit, nu mai putem?
|
Stiu ca ai dreptate. Strict legat de problema mea aveam nevoie de o rezolvare acum, nu maine, nu peste 10 ani, dar asta a fost sa fie nu pot sa dau vine pe nimeni decat pe mine ca s-a ajuns aici, poate au fost momente cand trebuia sa remarc anumite semnale si sa schimb ceva...cu siguranta au fost acele momente dar am fost orb
si asta ma doare cel mai tare. Si ca sa-ti mai spun ceva ca sa vezi ca nu sunt pierdut definitiv :); in sufletul meu undeva acolo inca mai palpaie o mica speranta ca o sa fiu din nou impreuna cu familia mea candva si cred ca asa o sa-mi gasesc o motivatie sa ma rog; sper sa nu ajung la balamuc
.
O seara buna