În prealabil postat de osutafaraunu
ψυχή (pluralul ψυχαί) este tradus de 40 de ori în NT ca „viață” sau „vieți” în mod clar cu înțelesul obișnuit atribuit cuvântului „viață” (Mat. 2,20; 6,25; 16,25). Este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Mat.20,28; 11,29; 12,18). În alte câteva cazuri înseamnă pur și simplu „oameni” (Fapte 7,14; 27,37; 1 Petru 3,20). În alte cazuri este tradus ca, sau echivalent cu vreun pronume personal (Matei 12,18; 2 Corinteni 12,15; vezi la Psalmi 16,10). Uneori se referă la emoții (Marcu 14, 34; Luca 2,35), la pofte naturale (Apocalipsa 18,14), la minte (Fapte 14,2; Filipeni 1,27), sau la inimă (Efeseni 6,6). Nu este nimic în cuvântul ψυχή însuși care măcar pe departe să lase să se înțeleagă o entitate conștientă care este în stare să supraviețuiască morții trupului și, deci, nemuritoare. În nici un caz al folosirii lui în Biblie [ψυχή] nu se referă la o entitate conștientă în stare să existe separată de trup. Biblia nu cunoaște nimic despre un suflet viu, conștient, care se presupune că supraviețuiește trupului. În ce privește ebraicul "nephesh", (echivalentul ebraic al grecescului "psuche"), tot ce este spus despre un cuvânt se aplică la celălalt.
Aceste cuvinte sunt rostite de Iisus în contextul mandatului misionar adresat tuturor creștinilor. Nu trebuie să ne temem de persecutorii ce se opun lucrării de evanghelizare, căci ei chiar dacă pot să ne ucidă trupul, "ce e al nostru e pus deoparte": viața veșnică făgăduită la venirea Lui.
|