[april01]

Draga FireSpirit, imi pare rau pentru tine, pentru inconsecventa ta in tinerea caii celei drepte pentru ca dintre toate lucrurile care Ii sunt placute lui Dumnezeu, dintre toate faptele bune pe care le poti face inaintea Lui (pe care, sa fii sigura ca El le contorizeaza pana la cea mai mica si aparent nesemnificativa) cele mai placute Ii sunt RABDAREA si SMERENIA.
Tocmai de aceia El le-a testat intodeauna pe acestea si celor mai drepti, mai placuti si mai mari Sfinti ai Lui in cele mai grele si mai cumplite moduri si de asemenea le-a rasplatit insutit aceste doua virtuti. Pentru ca degeaba faci fapte bune daca aceste fapte bune le faci cu scopul precis de a obtine avantaje personale si daca se poate si cat mai repede iar atunci cand acestea nu iti apar, incepi sa cartesti.
Spui ca ai facut fapte bune si ca ai mers la biserica, dar poti oare spune cu mana pe inima ca aceste fapte bune le-ai facut fara sa astepti nimic in schimb, sau ca ai mers la biserica doar pentru a fi aproape de Dumnezeu, si nu ca sa te rogi sa ti se implineasca un lucru sau o dorinta anume?
Pe Dumnezeu nu Il poti pacali, El ne cunoaste inima si cele mai ascunse ganduri, El stie si in ce scop si pentru ce faci faptele bune, si daca aceste fapte sunt facute doar pentru folosul tau, atunci nici rasplata pentru ele nu apare. Rasplata cea mare iti vine cand faptele bune pe care le faci sunt din dragoste si compasiune sincera pentru semeni, fara a o astepta...desi pentru noi oamenii e foarte greu sa facem lucrul acesta, si tocmai de aia cei ce au ajuns la asemenea nivel au ajuns Sfinti.

Pentru ca se stie, ca toti Sfintii lui Dumnezeu au iubit suferinta, ca suferinta este data celor pe care El ii iubeste ca sufletul sa se purifice prin ea si sa poata ajunge din nou la El, fiindca nu prin huzur si imbuibare si asa zisul "noroc" pamantesc ajungi in Imparatia Lui Dumnezeu (cati dintre cei care au o astfel de viata ai vazut ca le pasa de Dumnezeu, sau ca sunt apropiati de El?), ca ce folos ca ii e bine aici trupului de carne care in cativa ani devine o stafida scofalcita, ca sa nu mai zic ce devine cand ajunge in pamant, daca sufletul care traieste vesnic va suferi tot vesnic pentru acele clipe de "fericire" si nepasare pe care le-a avut trupul?
Noi trebuie sa intelegem ca fericirea deplina pe pamant NU EXISTA (ca s-a pierdut odata cu caderea din Rai), ca nu exista om indiferent cat de bogat, sau sanatos sau implinit ar fi sa nu aiba o problema care sa nu-l lase sa fie fericit deplin. Fericirea deplina pentru om a fost doar in Rai cand a fost alaturi de Dumnezeu si pe care a pierdut-o prin neascultarea de El, ceea ce nu mai intelegem noi oamenii, e ca noi putem deveni asemanatori lui Dumnezeu, am putea avea puteri extraordinare, puteri pe care au ajuns sa le aiba Sfinti pentru ca Dumnezeu e in noi, suntem creatia Lui totul e sa alegem daca ne dorim fericirea adevarata care este doar alaturi de El (fericirea la care au ajuns acei Sfinti ai Lui care desi erau prigoniti, nemancati si fara haine iradiau o fericire si o multumire nepamanteasca mai presus de orice placere pe care ti-o poate oferi lumea asta), acea fericire pe care au avut-o Adam si Eva in Rai, sau alegem iluzia fericirii si placerii pret de cativa ani aici pe pamant, iluzie pe care a avut-o si Eva cand a muscat din mar si care e data de acelasi personaj care i-a dat-o si Evei. Dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze sa faci alegerea mantuitoare!