Citat:
În prealabil postat de stefan florin
Pentru că și Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare, (1 Petru 3: 18-19)
|
Ștefan Florin ai găsit foarte bine versetele. Este în primul rând vorba despre 1 Petru 3:18-20. Ai sesizat foarte bine că Hristos predică duhurilor ținute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioși. Când au fost necredincioși ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioși în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioși în zilele lui Noe, morți însă fiind, totuși au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ținuți. Deci, Hristos Însuși predică acestor duhuri ale acelor oameni morți de atâta vreme. Concluzia este evidentă, și anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menționează prin „duh”, la Matei 10:28 se menționează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar și după multă vreme, Hristos le-a predat și evident asta conduce și la concluzia nu doar a existenței spirituale după moartea fizică, ci și la concluzia existenței spirituale conștiente, pentru că erau evdient conștiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.
Pe lângă aceste versete, mai este încă un verset tot în epistola întâia a lui Petru, și anume 1 Petru 4:6 „Că spre aceasta s-a binevestit morților, ca să fie judecați ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.” care de asemenea vorbește despre predania sau evanghelizarea acelora care erau în moarte. Este evidentă corelația acestui verset cu cele de mai sus din aceeași epistolă a sfântului apostol Petru. Aceleași concluzii se pot trage, și anume aceea a existenței ființei umane într-o formă spirituală după moartea fizică și a existenței conștiente pentru că numai niște făpturi conștiente puteau primi predania, evanghelia. Acestea confirmă încă o dată cele spuse de Hristos la Matei 10:28 despre constituția omului din trup și partea spirituală, elemente care se despart la moartea fizică a omului, trupul fiind atins de moarte, dar partea spirituală continuând să existe și să existe conștient.
Există deci multe versete biblice care infirmă doctrinele adventiste puse în discuție, printre care Matei 10:28, 1 Petru 3:18-20, 1 Petru 4:6, precum și multe altele. Toate acestea, precum și altele contrazic flagrant doctrina nebiblică a adventiștilor. Doctrina adventistă nu este biblică, este doar o interpretare greșită a Scripturii, interpretare greșită cu care această sectă duce multă lume, mai puțin pregătită intelectual și teologic, în înșelare. Evident este doar una dintre multele înșelări ale acestei secte pseudo-creștine.