Citat:
În prealabil postat de FireSpirit
M-am rugat la Dumnezeu asa: faca-Se Voia Ta, nu a mea! Nu asa se ruga Iisus in gradina Ghetsimani? Tot voia mea s-a facut... am spus, faca-se Voia Ta, chiar daca asta ar insemna ca eu sa sufar... si ce crezi ca s-a intamplat? Am suferit, am facut tot voia mea si ... mi-am pierdut credinta. Unde m-a ajutat Dzeu, unde mi-a dat minte, unde m-a ferit de ispite... ca mereu, am facut doar ce am putut, dupa talantii mei. Ce sa inteleg, Dumnezeu ori nu VREA sa fac VOIA SA, ori VOIA SA e sa-mi pierd credinta. Ce sa cred?!
|
Ai slăbit. Nu ai făcut tot ce ai putut. Am trecut prin ce ai trecut tu. Depinde și cum te rogi, care este stăruința ta, dacă ea există. Nu te rogi azi și mâine faci pauză. Insistă! Eu mă rog zilnic și tot nu consider că mă rog cât pot, ci cât vreau. Deci...
Voia lui Dumnezeu este ca ție să-ți fie bine, indiferent că vei suferi pentru asta. Ceea ce El știe că e bine pentru tine este un bine REAL și, de cele mai multe ori, binele REAL nu coincide cu binele pe care ni-l dorim/imaginăm noi, care e un bine FALS sau ÎNȘELĂTOR.
Ceea ce trebuie să faci este: să te rogi continuu, să întrebi continuu (să Îi ceri îndrumare) și să rabzi. Răbdarea este o calitate de care ai/avem mare nevoie în relația cu Dumnezeu. Gândește-te că ceea ce pentru noi este 100 de ani, pentru El e ca o adiere extrem de scurtă de vânt. Iar lucrurile/experiențele/binele vine/se recunoaște ÎN TIMP.
Mă rog ca Dumnezeu să te lumineze și să înțelegi voia Lui, iar credința să îți sporească pe măsura grijii Lui pentru tine! Amin!