În prealabil postat de Kronos

De ce, dacă creștinismul este religia dragostei, a înțelegerii, a liniștii sufletești, sunt atâția ortodocși (și știm doar că ortodoxia este esența creștinismului) deprimați, triști, plictisiți? Poate pentru că ajung să trăiască permanent cu o teamă a păcatului, să-și pună continuu întrebări dacă e păcat sau nu și aproape mereu când vine vorba de plăcere să creadă că e păcat? Și să nu uităm de atitudinea paranoică la care îndeamnă preoții cum că Dumnezeu e mereu cu ochiul pe tine constrângându-te la o trăire cenzurată - lucru pe care-l observăm și din problemele de a-ți reprima gândurile pe care le ridică și cu care sunt de-acord atâția pe forum.