[neica_nimeni_altul]

Moto: Nici o teorie cu privire la evoluţia cosmosului nu este pe deplin satisfăcătoare şi aici se închide şi modelul standard Big Bang care ne pune în faţa unor întrebări şi probleme fundamentale - Weisskopf

În aspectul său bizar, procesul inflaţionar tot nu explică de ce materia a rămas uniformă şi în urmă, formând atâtea roiuri de galaxii peste tot ?
Cum de forţa gravitaţională s-a desprins din superforţă şi sfidându-se pe sine şi-a schimbat sensul după care şi-a revenit ?
Cum de s-a răcit brusc universul punctiform? Din ce a apărut superforţă neexistând particule? Ce a produs energia din început dacă mai apoi s-a convertit în materie? Cum a apărut acea energie din infinitatea vidului doar într-un punct şi nu dispersat? Cum de a apărut la această densitate sau cantitate, respectiv cu această temperatură?

Toate cele trei forme ale entropiei se opun modelului de autoevoluţie a universului. A treia, a informaţiei, în felul următor: cum s-a conservat informaţia ce învaţă materia să aibă aceeaşi formă în tot universul? Adică orice atom - de hidrogen, heliu, clor, etc...- să fie la fel în orice "colţ" al universului. Asta se vede din analiza spectrală a radiaţiei de rezonanţă emisă de materie, care are valoare fixă, la fel şi oriunde pentru fiecare element chimic în parte. Cum de nu ştie hazardul să inventeze noi tipuri de particule, sau de ce nu apar şi astăzi "ad hoc" acele presupuse superparticule din protounivers (numite de teoreticieni WIMPS - de la particule masive care interacţionează slab)? De unde a apărut şi în ce constă tiparul legilor fizice şi al materiei?

Recapitulând, universul nu a ieşit de la sine din nimic şi nu a ieşit nici din altul, nu e nici ciclic şi nu e nici veşnic, pentru că - potrivit fizicii actuale - el se răceşte şi se disipa sub formă de lumină, căldură şi lucru mecanic. Întrebarea fundamentală nu e din ce a ieşit universul, ci e de ce nu au o explicaţie plauzibilă cei ce declară că ştiu, fiindcă că el (Universul) totuşi există? Dacă declarăm că ştim, dar nu facem dovada ştiinţei noastre, atunci ne place să scriem poveşti, ca apoi ascultându-le tot noi să exclamăm: ce frumoasă pledoarie (păcat că nu e adevărată)! S-o credem numai pentru că e atât de complicată!

Dacă unii susţin în continuare ideea alegerii întâmplătoare a stării iniţiale a universului, ar trebui să afle că însăşi noţiunea de întâmplare îşi pierde sensul. Ea are sens numai atunci când există variante posibile şi mecanism de alegere. Dar unde erau înscrise variantele dacă universul nu exista încă? Şi care a fost mecanismul de alegere?

Numărul savanţilor ce susţin nejustificat teoriile unui model inflaţionar este minoritar comparativ cu numărul savanţilor ce concluzionează că, prin necesitate logică, trebuie să existe (după cum au numit-o ei) o forţă ordonatoare de univers, sau o minte a universului (Mind of Univers), sau The Cosmic Conscience, sau o Cauză Primară, etc... Din respect pentru efortul depus de unii din aceştia, e greu să nu-i clasifici drept pseudosavanţi, ori neserioşi iar teoriile lor cosmologice pot fi considerate fara sa gresim drept pseudo-stiinta.

În 1875 J. C. Maxwell scria: "descoperim stele atât de îndepărtate încât nici un obiect material nu a putut trece vreodată de la una la alta, şi totuşi această lumină ne spune că fiecare dintre ele este construită din molecule de acelaşi fel ca cele pe care le găsim pe pământ! Nu poate fi găsită nici o teorie a evoluţiei care să explice similaritatea moleculelor. Pe de altă parte, egalitatea exactă a fiecărei molecule cu toate celelalte de acelaşi fel îi dă caracterul esenţial al unui produs creat şi exclude ideea existenţei ei eterne şi de sine stătătoare" După câte se considera actualmente, rezultatul este şi astăzi acelaşi pe care l-a dedus Maxwell: toţi electronii sunt pretutindeni aceiaşi, toţi protonii sunt aceiaşi, şi aşa mai departe. Ne-ar trebui o teorie foarte sofisticată care să ne explice de ce este aşa. Modelul creaţionist, desigur, ne spune de ce este aşa!

Ce e mai vrednic să presupunem că există: "Nimicul a tot creator de materie" sau "Creatorul a tot puternic"?
În concluzie, haosul nu poate naşte decât haos, iar armonia presupune o cauză continuă, ordonatoare şi de susţinere a tot ce există. Dumnezeu a creat întregul univers şi El l-a creat uni-vers (un vers, o lege), nu multi-vers, în cele şase zile ale Facerii.