Multumesc pentru raspunsuri. Ma lupt intre credinta si necredinta, as crede in Dumnezeu dar nu ma lasa ratiunea. Stiu ca in mod firesc Dumnezeu ar trebui sa fie dincolo de ratiune, atunci de ce nu lasa omului posibilitatea de a alege, de a-L cunoaste? Ce n-ati inteles voi este ca nu mai cred in liber arbitru DELOC, ceea ce elimina de la sine probabilitatea ca Dumnezeu sa existe. Viata mi-a demonstrat ca toate alegerile mele au fost ghidate de erori ale gandirii, de stangacia mintii mele.. daca eram un om inteligent, poate ca faceam alegeri mai bune sau ma nasteam intr-o familie mai inteleapta care imi arata o alta cale. Oricum as lua-o, liberul arbitru nu-si face simtita prezenta in viata mea. Ma simt o marioneta genetica ghidata de instincte. Nu vad diferenta intre mine si animalul de langa mine. Decat ca eu pot vorbi, prelua idei si implicit, rationa mai departe.
DECI SA SE INTELEAGA: am citit carti ortodoxe, nu sunt atee, sa zicem ca sunt agnostica deocamdata, am fost o crestina inflacarata chiar... dar m-au dezamagit 2 lucruri: faptul ca animalele sunt desconsiderate si nu au un rai al lor (Iisus de ce manca pesti sau Dzeu de ce ne-a facut carnivori) si ideea ca am fi predestinati (ceea ce bineinteles inseamna ca Dzeu e nedrept... mai degraba nu exista si aici se intelege si suferinta celor care n-au nici o vina)
|