[laurastifter]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Total de acord! Sunt pentru intoarcerea Bisericii in catacombe, doar asa ne mai purificam si noi, prin filtrul dumnezeiesc, desi lumeste dureros, al martirajului, asa scapam cu adevarat de "bisericisme" aka "organizationarea lumeasca a Bisericii" (stiu cum suna, dar oamenii profunzi de pe forum, si nu sunt putini, vor intelege ce am vrut sa zic).
Ma rog in fiecare zi pentru prabusirea sistemului capitalist mondial si pentu intoarcerea tuturor la credinta si natura.
Pe inutilii care ne conduc i-au inselat dracii sa se alture masoneriei si sa organizeze deznationalizarea noastra, atat in sens economic, cat si cultural-etnic, doar ca sa primeasca ei niste nenorocite de avantaje omenesti si lumesti.

Să ne ferească Dumnezeu de întoarcerea în catacombe!
În loc să ne dorim întoarcerea Bisericii în catacombe, cred că ar fi mult mai folositor să-I dăm slavă Domnului pentru că ne-a învrednicit să trăim într-o epocă paşnică şi relativ favorabilă credinţei creştine (cel puţin în ţara noastră).
Personal nu cunosc ideea de război, regim totalitar etc. decât din cărţile de istorie... şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.
Înţeleg, vă referiţi la faptul că, dacă Biserica ar mai trece printr-o perioadă de persecuţii, ar rămâne creştini doar cei cu adevărat credincioşi, capabili să-şi dea viaţa pentru Hristos. Aşa este... dar oare şi noi ne-am putea încadra în acea categorie? Oare am ajuns noi la un nivel de trăire spirituală atât de înalt, încât să putem înfrunta chinurile şi moartea? Suntem siguri că, într-o astfel de situaţie, nu am fi ispitiţi să... să trădăm adevărul? Apoi, vă daţi seama, într-o astfel de situaţie, cât de mulţi creştini "căldicei", superficiali, care acum mai au o şansă de pocăinţă, ar cădea în apostazie?
De aceea, repet, în opinia mea, avem datoria de a-L slăvi pe Domnul nostru pentru epoca istorică în care ne-a învrednicit să trăim.
Ştiu, există secularismul, globalizarea, relativismul sincretist, ateismul şi o mulţime de alte ideologii ilogice şi periculoase din punct de vedere spiritual. Gândiţi-vă, vă rog: în cazul unei noi persecuţii împotriva Bisericii (Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva!), aceste ispite ar dispărea, sau ar putea fi promovate şi mai insistent, din cauza scăderii numărului creştinilor?

Biserica ortodoxă se roagă, în cadrul tuturor slujbelor, pentru "vremuri paşnice" şi cred că, în Biserica dumneavoastră, există, de asemenea, astfel de rugăciuni. De aceea, cred că noi, fideli Bisericilor noastre, avem datoria de a ne ruga lui Dumnezeu pentru a ne dărui în continuare o viaţă paşnică, liniştită, astfel încât toţi "fiii risipitori" să aibă şansa întoarcerii. Să ne bucurăm şi să dorim binele Bisericii, nu "întoarcerea în catacombe", căci mulţi dintre noi sunt prea slabi şi păcătoşi pentru a putea deveni martiri.
Sper că-mi veţi înţelege mesajul... Sigur că, într-o situaţie critică, am avea datoria de a fi curajoşi şi de a-L mărturisi pe Hristos chiar cu preţul vieţii. Susţin, însă, că nu trebuie să căutăm şi să dorim încercări atât de dificile. În rugăciunea "Tatăl nostru", noi, toţi creştinii, Îi cerem Creatorului şi Părintelui nostru ceresc să nu ne ducă pe noi în ispită. Cred că o eventuală "întoarcere a Bisericii în catacombe" ar constitui o ispită foarte puternică, una dintre acele ispite în care ne rugăm să nu fim lăsaţi.

O seară plină de bucurii!

Cu respect,
Laura Stifter