[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de I.Calin

Creștinul de astăzi, ca și cel dintotdeauna, are nevoie de izolare în măsura în care se distanțează cu totul de lumea din jurul său alegând să trăiască izolat întrutotul, adică în pustnicie. Pentru aceasta, puțini sunt chemați, iar și mai puțini aleg ei înșiși să o facă și dintre aceștia, mult mai puțini reușesc să-și ducă până la capăt nevoința. Și ceea ce este mai important, cei mai mulți pustnici au ales să trăiască astfel neștiuți de nimeni, deveniți cunoscuți prin voia lui Dumnezeu, care Le-a scos în cale uneori oameni pentru a se vădi măreția Sa sau pentru diferite încercări în veci (ne)lămurite nouă.

Dar creștinii ancorați în viața de zi cu zi nu au cum să evite (prin viața socială, natura profesiei etc.) unele facilități oferite de tehnologia informației sau a lecturii, modalitate prin care totuși proorocii și sfinții au făcut misionarism.

Disiparea în sute și mii de lucruri mărunte e alegerea individuală a fiecăruia și grija noastră ar trebui să facem aceasta în intimitatea cugetului și simțirii, iar practic și social, printr-o conduită care să nu trezească ispite pentru aproapele nostru.

E adevărat, dar și sminitirea celorlalți e un mare păcat, iar echilibrul sufletesc și social, cred că este calea cea dreaptă. Altfel, să ne îndreptăm spre pustnicie. Se pare, însă, că pentru cei mai mulți nu este o alternativă viabilă…

Calin, Daniel a vrut sa-i puna pe toti in cofa!

Multumesc, din nou, din suflet, pentru acea pilda atat de binevenita acestor vremuri tulburi! Sincer, te iubesc pentru tot ce ai scris acolo! :)