Citat:
În prealabil postat de Adriana3
Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)
Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)
|
Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?
Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!
My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.
Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine,
triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.
Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.
Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.
Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.
La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca
ratiunea, trairile si
vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.
De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.