[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMÂN ŞI CREŞTIN

Există la poporul nostru o legătură intimă şi constantă între creştinism şi viaţa de fiecare zi.
Pentru apărarea neamului creştinismul a ridicat, apărat şi însufleţit două bastioane: familia şi Sfânta Biserică.
Suntem creştini şi creştinismul rămâne suprema noastră linie de forţă.

Născuţi creştini, am rămas creştini.
Suntem printre puţinele popoare care au inserat spiritualul în terestru şi temporar.

Fiinţa noastră naţională are ca elemente constitutive creştinismul, limba română şi patria.
Vom fi mari sau mici, puternici sau slabi în măsura în care vom rămâne creştini, vom cultiva limba română şi ne vom iubi patria.

Suntem creaţi de istorie şi Dumnezeu ne-a dorit.
Dacă vrem să dăinuim să ne îndreptăm ochii spre idealul unui popor creştin de origine daco-romană şi să nu avem decât o singură dorinţă: să fim în mod absolut, cu îndârjire noi înşine.
Trebuie să rămânem noi înşine, să continuăm atitudinile înaintaşilor, să apărăm în fiinţa noastră integritatea noastră creştină şi română.
Integritate română, integritate creştină. Iată formula ce cuprinde în ea întreaga realitate a îndatoririlor noastre!

Să fim conştienţi de fiinţa noastră română şi creştină, aici e totul. Aici e măreţia noastră, aici e forţa noastră. Renunţând la aceasta cădem în mediocritate, ne pierdem raţiunea de fi ca popor.
Avem pentru a ne conduce în viaţă două mari idei directoare: idea creştină şi idea naţională.
Răul de care suferim ar exista, ar fi atât de mare dacă nu le-am fi întors o vreme spatele?

Românul e creştin.
De aceea şcoala trebuie să înceteze să mai formeze fiinţe mediocre, femei şi bărbaţi care nu mai au curajul credinţei lor, al sângelui lor, al limbii lor, al patriei lor, care aparent nu aparţin niciunei ţări, niciunui neam şi care prin trădarea zilnică a îndatoririlor lor civice sau naţionale atrag asupra ţării şi instituţiilor ei dispreţul străinătăţii.

Omul pe care şcoala ar trebuie să-l formeze nu-i un om abstract, un mit.
El este fiu al ţării, al naţiunii noastre şi are credinţă în Dumnezeu.
Trebuie formaţi români şi creştini pentru că aparţinem firesc ţării noastre şi culturii noastre şi pentru că nu e un defect sau un păcat să fii român, ci o bogăţie spirituală şi un drept al copiilor noştri,.

E o chestiune de viaţă şi de moarte.
Vom rămâne români dacă nu ştim ce înseamnă să fim români? Vom accepta efortul, sacrificiul pentru menţinerea şi dăinuirea noastră dacă nu ne cunoaştem trecutul şi cultura?
Pentru că nu vrem să dispărem ci vrem să trăim şi nu oricum ci cu demnitate, cerem şcolii, care ne-a fost întotdeauna un reazăm, să nu ne dea lovitura de graţie. Îi cerem umil şcolii noastre să formeze creştini şi români viabili, conştienţi de trecutul lor istoric şi cultural, capabili să rezolve problemele noastre vitale, hotărâţi să-şi asume destinul naţiunii lor.

Români viabili sunt românii care şi-au asimilat moştenirea culturală şi care sunt credincioşi trecutlui lor şi continuatori ai operei înaintaşilor.
Alianţa gândirii şi credinţei e la noi un imperativ categoric al tradiţiei şi nu vom putea construi nimic ignorând gândirea înaintaşilor.
Trebuie să fim de aici, trebuie să ne asumăm trecutul dacă vrem să continuăm ceva.
Români viabili sunt mai ales românii creştini.
Principiu al măreţiei şi al forţei, sursă a vieţii şi mândriei, creştinismul poate asigura propăşirea poporului român, poate face din el cel mai robust, cel mai mândru, cel mai frumos dintre neamurile omeneşti.
Popoarele creştine, chiar şi cele mici, pot ajunge mari.
Pacea necesară unei construcţii naţionale nu ne-o poate da decât eroismul. E lecţia care se desprinde din întreaga noastră istorie.
Credinţa noastră creştină ne-a dat şi ne va da tărie.

Mareş Bogdan