Cred ca orice femeie isi doreste copii.

Cu fostul meu prieten, una din intamplarile care a umplut paharul este legata de copii. Am avut un mic "accident" si era posibil sa fi ramas insarcinata... am facut un test de sarcina si nu a aratat nici un rezultat, a ramas betzisorul ala fara nici o dunga, alb. Probabil era defect, dar m-a ingrijorat si m-am gandit ca chiar as putea fi insarcinata.Eram asa fericita, si abia asteptam sa-i zic ca e posibil sa fiu insarcinata, credeam ca sigur o sa se bucure si o sa-mi zica sa ne cununam, sa traim si noi cum trebuie daca vine un copil, etc.
Da' de unde?! A facut o tragedie din toata vestea, mi-a zis ca nu putem avea copii pana nu ne facem casa, ca nu se poate asa ceva, ca-i distrug viata, etc. Si l-am intrebat - bine dar daca sunt insarcinata totusi, ce fac cu copilul asta? Daca exista, iti asumi responsabilitatea pt el? ... si mi-a zis scurt ca daca sunt gravida sa fac un avort si gata, ca el nu e gata sa il tzina pe loc un copil si sa-i distruga viata si libertatea.
Din fericire am mai facut inca un test a doua zi si a iesit negativ... dar intamplarea aia mi-a ramas in creier. Eu am 22 de ani, el 26... ce era atat de gresit sa avem un copil?... El nu era pregatit pt responsabilitatile unei relatii... vroia toate privilegiile vietii de cuplu in acelasi timp cu libertatile vietii de burlac. Nu era suficient de matur sa-si asume responsabilitati, ca iubirea asta inseamna de fapt... asumarea unor responsabilitati.

Trist. Cu asa barbati "umbland liberi pe strazi", 90% din fete ar trebui sa nu mai piarda timpul cautand degeaba si sa se duca la manastire :) Trist... f trist.