Calendarul este numai o masura a timpului.
Nici calendarul vechi nu a fost facut de crestini, ci de un pagan, anume Sosigene, care era astronom in Alexandria in timpul lui Iulius Cezar.
Crestinii au preluat la inceput acest calendar, e adevarat, dar se stie foarte clar ca multe din marile sarbatori crestine, de exemplu Craciunul, au fost stabilite mai degraba ad-hoc, de comun acord, pentru ca in realitate nimeni nu stie cand S-a nascut Mantuitorul cu exactitate.
Nu exista marturii despre existenta vreunei sarbatori a Craciunului in primele 3 veacuri crestine, iar cand s-a serbat, el s-a serbat impreuna cu Boboteaza, la 6 ianuarie.
Abia in timpul papei Iuliu 1, pe la anul 352, s-a hotarat serbarea Craciunului la data de 25 decembrie, care era data unei foste sarbatori pagane romane, inchinata cultului soarelui.
Asta ca sa dau doar un singur exemplu, dar legate ca data de sarbatoarea Craciunului mai sunt si Buna Vestire, Boboteaza etc.
Biserica a mai modificat unele canoane ale sale de-a lungul timpului, inclusiv canoane apostolice.
De exemplu, canonul 5 apostolic a fost schimbat la sinodul Trulan.
Marii teologi ortodocsi nu au facut caz niciodata de schimbarea calendarului (ex. parintele Dumitru Staniloae). Ei stiau ca, asa cum spune si parintele Sofronie, om care a avut experienta vesniciei in Hristos, calendarul este ceva trecator si e doar un instrument de masura al timpului.
Mai stiau si ca aparerea dreptei credinte este buna, nu insa si rigorismul si zilotismul, care
i-a impins si pe iudei sa rastigneasca pe Mantuitorul nostru, fiindca, ca sa citez cuvintele deniei, "a spurcat sambata".
Atitudinea formalista nu numai ca nu e buna, dar a facut numai rau bisericii, pentru ca nu a inteles un lucru simplu: ca nu omul e pentru sambata, ci sambata e pentru om.
|