Citat:
|
În prealabil postat de rebellu007
cum va simtiti cei care cunoasteti, chiar putin, din tainele ortodoxiei, traind/o, cel putin in fiecare duminica, fata de ceilalti, amici, colegi de serviciu, vecini, rude, care nu prea au "treaba" cu Biserica? nu vi se pare uneori ca traiti intr-o alta lume si ca vedeti lucrurile destul de diferit fata de cei de mai sus? nu va vine uneori sa le strigati celor din jur: "treziti-va!" nu vi se pare ca de o buna bucata de vreme anormalul devine normal si invers? ce putem face sa nu ne smintim nici noi si nici pe cei din jur care, poate au "material" bun, dar inca n-au avut sansa sa fie luminati din interior?
iertati-mi iesirea dar sunt curios daca-mi impartaseste cineva problema.
Doamne ajuta!
|
Traim intro lume complexa, in diversitate, intro lume unde daca nu reusim sa o intelegem si sa ne integram , vom fi niste izolati, niste ciudatenii pentru ceilalti. E greu sa vezi sufletul impietrit a unor semeni ai nostri. E greu sa privesti neputincios la necredinta si aroganta atee a unora. Dar poate ei ne intaresc cel mai mult in credinta noastra invatand sa traim in dragoste si intelegere impreuna. Exemplul personal prin comportamentul nostru, prin gandirea noastra, prin argumentele noastre, pot determina o detensionare ,ca sa spun asa, a relatiei dintre noi si cei far de credinta. Totusi si aceasta impartire in doua tabere , noi si ei, este periculoasa si neproductiva. Un om nu se poate schimba dintro data in gandirea lui, in mentalitatea lui. Trebuie tot timpul sa ne privim pe noi si sa ne aducem aminte de momentele ratacirilor noastre si astfel vom fi mult mai toleranti, mai intelegatori, mai cooperanti cu cei care nu impart credinta noastra. Pentru multi din ei, scanteia credintei va apare intr un tarziu si asta trebuie sa ne incurajeze sa ne dea speranta. Scanteia divina a credintei are timpul ei pentru fiecare in parte. Sa ne rugam neancetat intru intarirea noastra in credinta si pentru luminarea celor fara de credinta, a intoarcerii oilor ratacite in turma Lui Hristos.