Citat:
În prealabil postat de Sanduu
Buna deschid aceasta tema pentru a va cere sfatul in legatura cu mustrarea aproapelui .
Cind avem voie sa mustram pe aproapele ? cum trebuie sa o facem? va rog sa ma luminati!
am gasit asa o fraza intr-un articol pe un sait : să nu dușmănești pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porți păcatele lui." (Lev. 19, 17)
|
Este o temă cu adevărat dificilă. Suntem puși între dorința de a nu-l răni pe aproapele pe de o parte, și datoria de a-i deschide ochii pe de alta. Așadar, problema se reduce la: cum să ne facem datoria cu delicatețe ?
Cred că trebuie să îl mustrăm pe fratele nostru atunci când vedem la el un anumit orizont de așteptare. Dacă vedem împietrire, nu are rost să o facem: nu numai că sămânța noastră nu cade pe pământ bun, ci pe piatră, ci sunt șanse să ne mai facem un dușman. Adică cum, domnule, cutezi a îndrăzni să mă înveți dumneata ce se cuvine și ce nu ?
Pe urmă, e important ca, odată cu mustrarea, să sugerăm ce anume ar fi potrivit să facă. În sfârșit, nu trebuie insistat prea mult: dacă e să înțeleagă, va înțelege.
O bună prietenă de familie, stâlp al parohiei, persoană cu serioase preocupări morale și colegă de-a mea (medic de familie) s-a arătat, într-o zi, nedumerită de faptul că eu cumpăr pamperși pentru copil. "Dar cum aș putea face ?" o întreb. "Măi, tu chiar nu cunoști nicio farmacistă ? Simplu: aranjezi cu ea, scrii o rețetă cu Augmentin (un antibiotic scump) și faceți juma-juma: adică ea îți dă ție pamperși de jumătate din cuantumul rețetei". Am rămas interzis. "Draga mea, dar oare tu te-ai gândit că ăsta este păcatul furtului ?" "Haida, de !" mi-a tăiat-o, "o țară întreagă fură pe ruptelea, cel mai tare ne fură pe noi Casa de Asigurări, și ție ți-e de niște pamperși ! Să vezi în spitale ce învârteli se fac, alea furturi !".
Ce să-i mai spun ? Nu am mai insistat, nici nu am mai deschis subiectul. Riscam să pierd și prietenia, și tot nu aș fi convins-o de ceva care, pentru cineva cu simț moral, ar trebui să fie evident. Dar de întristat, m-am întristat. Dacă
ea gândește astfel, în cine să mai sper ?
După nici 6 luni, era roșie de mânie. Cineva (autor necunoscut) i-a jefuit casa de la țară. Furioasă, mi-a spus că nu mai suportă cât de mult se fură în țara asta. Atunci, aș fi avut posibilitatea să redeschid subiectul. Oare trebuia să o fi făcut ?