[TINERI PENTRU ROMANIA]

REFLECŢII

Pentru creştin viaţa e un dar de la Dumnezeu, iar corpul e „templul Sfântului Duh” (Sfântul Pavel, I Corint. 6, 19).
Creştinul trebuie să respecte viaţa din el şi să n-o distrugă încetul cu încetul prin abuz alimentar, beţie, droguri sau imoralitate.
Creştinul are grijă de trupul său pentru a face din el un slujitor al sufletului său, al semenilor săi şi al lui Dumnezeu.

Omul îşi procură bunurile pământeşti muncind.
Munca e sfântă pentru creştin. Prin muncă creştinul colaborează cu Dumnezeu la opera vieţii.
Omul munceşte în acelaşi timp pentru sine şi pentru ceilalţi. Pentru creştin munca nu trebuie să fie un mijloc de a se îmbogăţi ci o activitate socială pentru care ar trebui să primească un salariu just.
Munca ne asigură libertatea şi demnitatea, ne dezvoltă forţele şi facultăţile, ne ocroteşte de patimi, e o sursă de bucurie.
Munca trebuie deci considerată ca o binefacere.

În timp ce ne căutăm bunăstarea trebuie să ne ferim de iubirea de bani denunţată de Iisus Hristos ca o patimă contrară iubirii de Dumnezeu.

Clipele libere sunt bune doar dacă le folosim util şi sfânt: odihnă, relaxare onestă, cultivarea vieţii spirituale (lectură, respectarea zilei de duminică), viaţă de familie, viaţă socială.

Predescu Virgil