Probabil ca adevarul este undeva la mijloc.
"Luati duh sfint!" pentru mine este echivalentul unei hirotoniri partiale insa partiala doar in cazul in care ei au primit botezul abia la cincizecime si nu atunci pe loc.
Sint posibile ambele variante , este posibil ca atunci sa fi fost doar o binecuvintare care urma ulterior sa fie suplimentata/intregita.
Daca se ia in considerare cuvintul apostolului in legatura cu botezul lor datorat lucrarii pe cruce a lui Iisus atunci se intelege ca unele beneficii/binecuvintari au venit abia dupa rastignire. Oricum ar fi fost per total este vorba de o hirotonire.
Insa care este diferenta dintre hirotonire si botez? (caci hirotonirea include botezul in caz ca el nu exista- iar el se produce doar daca exista credinta sau macar nazuinta)
Iertarea adusa de Iisus nu se refera la pacatele viitorului -caci ele trebuie iertate pe masura ce se produc -ci in legatura cu pacatele trecutului precum si cu capacitatea omului de a ierta si de a fi iertat.
Odata pentru totdeauna mai inseamna ca rasa umana a fost ridicata in privinta capacitatii ei de a ierta si de a fi iertata precum si in privinta capacitatii de a fi botezata fara sa mai fie nevoie de hirotonire. Insa aici la botez lucrurile sint mai nuantate fiindca lucrarea asta nu a fost decit partiala.
Deschiederea harului prin botezul mirenilor -doar pe baza nazuintei- a fost doar o prevestire, o prefata a deschiderii harului pentru totdeauna care este realizat abia in vremea Judecatii. Atunci harul a fost dechis doar pentru putina vreme. Cumva exemplificativ ca sa intelegem mai bine adincimea reala a lucrarii de pe cruce intelegind prin aceasta o contributie adusa unei lucrari mult mai vaste care are loc in timp.
Asta nu inseamna ca inainte nimeni dintre mirenii nu era botezat, erau dar exact la fel ca si dupa reinchiderea harului -adica cu totul si cu totul exceptional.
A ierta sau a tine le vad ca pe manifestari ale iertarii si a judecatii -fiecare dupa msura capacitatii sale de a ierta si dupa masura harului primit.
Judecata despre care spun nu este cea opusa intrutotul iertarii ci face parte asa cum face parte iertarea din iertarea divina la fel si ea din Judecata divina. Omul invata lectile vietii fie prin ietare fie prin pedeapsa insa o pedeapsa blinda /temporara care ofera apoi sansa reablitarii. Deci urmata de iertare. Diferenta dintre aceasta iertare si pedeapsa judecatii (ca sa isi "primeasca lectia" pe care altfel inca nu e capabil sa o invete dar care acum este obligatorie) consta doar in volumul ispasirii findca si in cazul iertarii exista o parte de ispasire. Ispasirea cuprinde in ea partea reparatorie- ca o datorie pe care trebuie sa o platesti. Fie ca este vb de greseli fata de sine fie ca este vb de greseli fata de altii.
Indiferent daca a ierta si a blestema este o manifestare fireasca a harului primit la botez sau o harisma care poate fi primita ulterior de catre cei merituosi ea nu este o propritetate obtinuta si mostenita doar prin hirotonire. Nu exista harisme care sa fie obtinute doar prin hirotonire , fie ca esti hirotonit fie ca nu pe masura ce te apropii de plinatatea desavirsirii arhante toti oamenii primesc in egala masura toate calitatile, darurile si harismele destinate omului.
Din acest punct de vedere nu exista diferentieri nici macar daca esti barbat sau femeie. Oricine sfint poate face fapte mai mari chiar decit Iisus daca are asimilat arhetipul divin (Legea) in caracterul sau.
A spune deci ca exista o unica Biserica (pri excluderea celorlalte) este o premisa falsa care poate conduce la multe rele -mai ales ca in Apocalipsa exista expresia "fruntea bisericii celei mari" (unde se cocoata una dintre cele 7 fiare) iar fruntea bisericii nu inseamna ca fiara se suie in zbor sus pe biserica ci se refera la conducerea unei Biserici, Biserica care deci este mai mare decit celelalte la fel de Biserici. Deci sint mai multe. Faptul ca Dumnezeu lucreaza in toate bisericile si religiile fara sa tina cont de dogme (care oricum sint o cunoastere in parte care va fi lasata in urma la maturitatea spirituala a cunoaterii) faptul ca exista sfinti peste tot atestati chiar si numai de traire dar si de trupuri izvoritoare de mir semnalate inca din cele mai vechi timpuri chiar si in orientul altor religii inseamna ca undeva este o greseala teologica.
Afirmatia ca exista o singura Biserica asadar denota neintelegerea corecta - o partinitoare interpretare a Primului Legamint -similar cum au interpretat eronat si vechii evrei - o singura credinta, un singur Dumnezeu si un singur botez nu se refera deci la o religie, dogma sau Biserica. Ci la toate impreuna peste care este suveran acelasi Dumnezeu in care cred in felul lor cu totii si care au aceeasi credinta-nazuinta a mintuirii. Carora Dumnezeu le daruieste acelasi botez indiferent de numele sau forma exterioara a ceremonialului. Si care sint judecati cu aceeasi Judecata nepartinitoare si anume dupa Lege.
A spune ca Dumnezeu poate lucra asupra omului doar prin sfintele taine detinute de o Biserica anume ar fi echivalent cu a pretinde exclsivitatea contactuala cu Dumnezeu, ar inseamna deasemenea ca ceilalti care s-au nscut pe alt continent sau in alta religie sint deja pierduti indiferent de nazuinta lor sincera fie ca au trait inainte fie dupa Iisus si atunci Judecata ("generala") pentru ei nu ar mai avea sens.
Ar inseamna ca Dumnezeu daca ar vrea sa binecuvinteze pe altii fie ei si atei ar fi complet legat de miini si de picioare daca nu are la indemina un preot care sa invoce binecuvintarile tainelor sfinte.
Daca la maturitatea spirituala a cunoasterii vom lasa in urma dogma actuala (pastrind desigur lucrurile adevarate) cum lasa lucrurile copilariei cel care devine om matur inseamna ca multe lucruri la care vom renunta nu stau chiar asa cum ni se prezinta.
Desigur am putea spune ca pe vremea acea inca nu exista dogma -dogma care de fapt ar reprezenta "calauzirea in tot adevarul" care este misiunea Duhului Sfint. Insa vedem ca dogma este departe de a raspunde la toate intrebarile -Apocalipsa se pare ca este inca inchisa intelegerii sfintilor si in afara ei inca mai exista si alte taine/intrebari fara raspuns.
Ceea ce inseamna ca daca trebuie sa renuntam la unele lucruri logic este ca Dumnezeu nu impartaseste si nu a inpartasit niciodata pina la capat dogma crestina -oricare ar fi ea. Si ca ea este doar una pe masura puterii de a purta a norodului la care trebuie sa se alinieze in tacere chiar si cei care pot purta mai mult.
Dar daca li se descopera mai mult atunci trebuie sa fie atenti sa nu cumva sa divulge ceea ce altii nu ar accepta -ca sa nu fie catalogati drept nebuni, eretici sau inselati.
|