7.Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8.De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9.De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10.Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
11.Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu".
12.Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
13.Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
14.Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15.Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. (Ps. 138)