Citat:
În prealabil postat de valentin.viliga
Citatul adus de Stefan nu a arunca la gunoi deloc textul sacru al Scripturii, "unul - altuia" nu exclude prezenta Episcopului/presbiterului(preot) din actul marturisirii, doar ca atunci era un act public, adica marturisirea era facuta in fata ekklesiei/Bisericii/comunitatii, iar iertarea era acordata de catre episcop/presbiter(preot) dar nu in sensul ca faceau aceasta cu de la sine putere ci in virtutea Harul primit prin punerea mainilor apostolilor si a Ioan 20,23, ca doar Sf. Pavel ii spunea lui Timotei "nu fii nepasator fata de Harul care se afla in tine".
Iertarea mai degraba este acceptul dat de catre autoritatea competenta, ca cel ce se marturiseste sa primeasca Trupul si Sangele Domnului, ca nu toti primeau acest accept sta dovada categoria penitentilor care exista in Biserica primelor veacuri.
|
Si cum explicati in cazul asta capitolul 11 din 1 Corinteni de la versetul 17 incolo? Iar in paragraful de la Ioan pe care il amintiti nu vorbeste despre cei 12 apostoli ci de discipoli care erau mai multi si erau inclusiv femeile. O vedem pe Maria Magdalena intrand dimineata in casa, iar Sf. Fecioara data in grija lui Ioan, era si ea acolo. Iar Harul nu a fost dat in acel moment ci la Cincizecime ca altfel nu ar fi stat toti in asteptare si in rugaciune continua de la Inaltare si pana la Cincizecime. Este clar ca inca nu aveau Harul ci Domnul doar i-a pregatit pentru ceea ce avea sa se intample. Iar cand Duhul Sfant a coborat sub forma de limbi de foc, el a coborat exact cum a zis Domnul, peste discipoli, barbati si femei.