[George.m]

În prealabil postat de PetruD

Mai întâi nu am înţeles deloc Facerea 6:6 care spune "I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ." Mi se pare greu de crezut că lui Dumnezeu I-a părut rău că a creat omul, pe care îl iubeşte atât de mult.

Desigur, Dumnezeu iubeste omul intr-un mod negrait, mai presus de intelegerea si de simtirea noastra. Dar autorul Facerii, pentru a vobi pe intelesul nostru, foloseste uneori cuvinte si expresii nepotrivite lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur, comentand acel verset, spune: "Iata un cuvant nepotrivit, coborat la masura puterii noastre de intelegere: I-a parut rau lui Dumnezeu; asta nu inseamna ca Dumnezeu s-a cait de ce a facut - Doamne fereste! - ci ca Dumnezeiasca Scriptura ne vorbeste potrivit obiceiului omenesc. Vrea sa ne arate ca grozavia pacatelor oamenilor Il dusesera la o manie asa de mare pe iubitorul de oameni Dumnezeu" (Omilia XXII la Facere).

În prealabil postat de PetruD

Pe lângă alte mici lucruri, am citit şi că fiicele lui Lot şi-au îmbătat propriul tată şi s-au culcat cu el. Iarăşi ceva mi se pare în neregulă...

Minunatul Sfant Ioan Hrisostom arata, in Omilia XLIV la Facere, ca trebuie sa ne ferim de tentatia de a-l invinui pe Lot sau pe fetele sale cu privire la cele intamplate. Acestea n-au trait cu tatal lor manate de desfranare, ci din dorinta de a nu li se stinge neamul, iar Lot nici macar n-a fost constient de cele intamplate, fiind imbatat cu vin.

"Uita-te bine la scopul urmarit de ele si scuteste-le de orice vina. Au socotit ca prapadul cuprinsese tot pamantul si n-a mai ramas nimeni in viata; apoi s-au uitat la batranetile tatalui lor. Ca sa nu ni se stinga neamul, si-au spus ele, si sa piara numele - ca asta era la inima la cei vechi, sa li se continue neamul prin urmasi (...).

Scriptura il apara si pe drept, nu o data, ci de doua ori. Mai intai, ca fetele lui au facut asta inselandu-l cu vin; prin asta au aratat ca nu l-ar fi putut convinge pe tatal lor altfel sa faca asta.

In al doilea loc, socot ca cele petrecute sunt o randuiala de sus, sa se sature adica atata de vin incat sa nu stie nimic, ca sa fie fara vina. Ca suntem judecati si osanditi pentru pacatele pe care le facem cu stiinta si vointa (...).

Numeni, dar, sa nu indrazneasca sa osandeasca pe dreptul Lot sau pe fetele lui. N-ar fi, oare, cea mai mare nebunie sau prostie ca noi, cei impovarati cu mii si mii de pacate, sa osandim pe cei pe care Dumnezeiasca Scriptura i-a scutit de orice vina, ba mai mult, chiar le-a luat apararea si sa nu auzim ce spune Pavel: Cand Dumnezeu indreptateste, cine este cel ce osandeste?"