Drag prieten si frate,nu am apucat sa postez tot.Vroiam sa atrag atentia asupra unui pericol de temut,mai ales dupa ce credinciosul a castigat o batalie cu ispita.Tendinta naturala a firii pamantesti este,in acel moment,de bucurie si neglijenta.Crede ca a castigat batalia fara sa realizeze ca nu a castigat razboiul.Prin urmare vroiam sa postez ceva,o analiza a puritanilor mei,cu privire la acest pericol ce urmeaza dar m-am gandit ca limbajul lor poate fi mai greu inteles in spiritualitatea ortodoxa si prin urmare am cautat in Filocalia sa gasesc ceva care sa zugraveasca pentru un ortodox ceeea ce inteleg eu de la un puritan.

Textul este din Isaia Pustnicul din ,,Despre pazirea mintii in 27 de capete".Sper ca textul sa descrire cat mai bine pericolul la care ma refer:

,,Când, împotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este în urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau decât cel dintâi si aduna forte înapoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei împotrivi lor mai departe, luptându-te, vor fugi de la fata ta întru slabiciune. Dar daca te vei înalta întru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni împresurat de ei fara scapare."

Fie ca Cel de Sus sa vegheze asupra noastra.