În prealabil postat de ioanna
Ati subliniat foarte frumos aceste aspecte ale slujirii femeilor in Biserica, aceste forme ale vocatiei particulare a diaconatului. Biserica s-a guvernat intotdeauna dupa principiul echitatii, nu egalitatii, sarcinile fiind impartite intre membrii comunitatii. Mi-ati adus aminte de anii copilariei, cand imi vedeam bunica facand periodic prescura pentru Biserica, caci a aduce daruri la altar era si este o practica normala. Preotul ne spunea mereu sa aducem paine (daca nu poti face prescura) pentru cei nevoiasi. Deobicei urcam sus la cor cu altii copii si priveam fascinati spectacolul din sala, priveam Mireasa (Biserica) impodobita cu o garderoba spelendida, mostenita (traditia-pictura murala), ascultam Liturghia si corul melodios al femeilor, contemplam aceasta "imparatie" ce-si dezvaluia in fata noastra frumusetea sa dumnezeiasca, ambianta inaltatoare de rugaciune. Fiecare copil ne alegeam o "scena"favorita de pe perete, un Sfant al nostru, eram politically correct de mici, nu-i incurcam. Parintele se mai amuza de noi, iar cand mergeam la Spovedania, ne intampina din prima cu" tu care esti? sf Andrei?" ":))) era musai sa-l includa in spovedanie, ca era "al nostru", de obicei cand ne dadea sfaturi facea o trimitere la "protectorul" pe care ni l-am ales si asa saptamanal aflam cate ceva nou. Cu ajutorul Lui Dumnezeu vom termina odata biserica noua, ca si copiii din generatia actuala sa nu fie privati de nimic din ce am avut noi, sa le oferim acest dar al iubirii si comuniunii in biserica, asa cum l-am primit si noi de la parintii nostri si ei de la inaintasii lor.
@Adriana: citatul respectiv nu l-am dat pentru a bate un apropo in privinta credintei tale,ci sa subliniez ca mai exista oameni care au aceasta atitudine de vesnica nemultumire, care comenteaza si vocifereaza, insa care nu se implica, prefera sa ramana spectatori. ( dai senzatia ca te asemei cu ei, ma refer strict la atitudinea de vesnica nemultumire)
|