Din Parintele Arsenie Boca - "Omul, zidire de mare pret", pag. 56:

Se raresc pastorii. "Iata vin zile, zice Domnul Dumnezeu, in care voi trimite foamete pe pamant, nu foamete de paine si nu sete de apa, ci de auzit cuvintele Domnului." (Amos,8,11)
Ce e de facut?
Raspuns: E mare nevoie de copii curati, neincarcati de atatea pacate parintesti, mai stravezii spre Dumnezeu, in stare sa lase toate pentru dragostea de Dumnezeu si Evanghelia Sa.

De unde reiese, presupun eu acum, cate vreme copiii au parinti, vecini, profesori, rude, ca e mare nevoie de noi insine mai curati, de o lume intreaga mai curata. Copil curat la parinti curati si viceversa. Copilul e oglinda parintilor sai.
Efortul de a da preoti vrednici e, extinzind influentele intretesute, al intregii comunitati. Lumea isi merita preotii, care ii sunt oglinda. Dar pana la un punct!
Ca iata, o lume intreaga nu il merita pe Sfantul Maxim Marturisitorul dar el era, in ciuda vremurilor, luminator al Ortodoxiei. Cat despre Domnul nostru Iisus Hristos, ce sa mai vorbim... Lumea era putreda si il ura visceral. Dar a salvat-o, in ciuda tendintei ei colosale!
Mare e Taina Preotiei! Tine si nu tine de oamenii din jurul preotului, imi pare a spune. Tine, cred in sfarsit, de voia Domnului Dumnezeu si de persoana Preotului. Acestea mai intai.
Preotia o vad in primul rand ca jertfa personala, nu colectiva. Ii pretuiesc mult pe preotii care trec peste piedici mari puse chiar in casa lor (sotie, copii, rude). Asa imi pare acum... Vad o ierarhie stricta in cadrul careia Preotul are putere mare, nu gluma, si nu vad motive reale ca ea sa fie disipata in "contributiile" comunitatii. Deh, delicata si interpretabila chestiune, totusi... In nici un caz nu tin sa am ultimul cuvant :)
Si, Doamne, apara-ma. Sa nu mai judec vreodata un Preot al Tau. AMIN+