Citat:
În prealabil postat de Neaguu
Nu prea stiu despre cartea de despartire lasata de Moise dar ea nu a fost condamnata de Iisus! Apoi biserica este stalp si temelie al adevarului iar dupa ea urmeaza si biblia! Biblia arata ca de multe ori Dumnezeu i-a ajutat pe evrei in lupte si chiar le-a poruncit sa lupte! Apoi Dumnezeu a calauzit biserica si niciodata nu a condamnat crestinii ca participau la razboaie de aparare. Cand Dumnezeu a poruncit sa-ti iubesti dusmanii se referea la dusmanii obisnuiti adica la aceia care ravnesc bunurile tale etc etc nu cei care iti ucid familia etc etc.
|
Eu nu am spus nimic de condamnare, am spus ca nu era de la Dumnezeu si Iisus a afirmat-o clar. El nu era venit sa condamne, sa judece, ci sa salveze. Vezi ca nici sclavia nu a condamnat-o si nici poligamia, si multe altele. A condamnat doar fariseismul, a zis ca pana si prostituatele vor ajunge mai repede in Imparatie decat fariseii. Asta nu inseamna ca aproba pacatul sau ca aproba credintele false ale evreilor despre voia lui Dumnezeu, inseamna doar ca era acolo pentru a salva, nu pentru a condamna. Doar fariseii au fost condamnati pentru ca sunt singurii care nu se invoiesc sa fie salvati. Faptul ca inima evreilor era departe de Dumnezeu pe care il laudau doar cu buzele a spus-o Domnul insusi. Faptul ca Israelul era infidel fata de ceea ce ceruse cu adevarat Dumnezeu, a spus-o tot Dumnezeu Insusi. Asta nu inseamna ca Dumnezeu condamna pe cineva, tocmai asta incerc sa spun. Dumnezeu atat de mult a iubit lumea (lumea, nu doar Israelul) incat L-a dat pe Fiul Sau ca rascumparare a pacatelor. Dumnezeu ajuta poporul evreu dar pentru ceea ce era bun. Ei erau cei care credeau ca sunt ajutati si acolo unde Dumnezeu doar permitea fara a aproba faptele lor, altfel de ce ar mai fi zis ca era laudat doar cu buzele in timp ce inima lor era departe de El? Dumnezeu nu se poate contrazice, ceea ce este minciuna si ceea ce este rau nu devin peste noapte adevar si bun. Uciderea nu are niciodata justificare, nu este bine sa nu ucizi intr-un context ca apoi sa fie bine sa omori in alt context. In religiile monoteiste (ebraica, crestina si musulmana) si nu numai, s-a facut deseori greseala asta de a se considera ajutati de Dumnezeu in razboaie ca si cum Dumnezeu le-ar aproba. Ori Dumnezeu doar le ingaduie incercand in limitele libertatii omului sa reduca pierderile si sa ii ajute pe oameni sa inteleaga ca nu este deloc bine ceea ce fac, uciderea nu este o solutie in nici un context. De aceea in crestinism au aparut martirii, ei sunt cei care au inteles cu adevarat si au aplicat cuvantul lui Dumnezeu. La polul celalat in lumea crestina sunt cruciatii care au crezut ca si evreii, ca Dumnezeu era cu ei in luptele pe care le duceau. Iar Dumnezeu este intr-adevar cu crestinii, dar doar pentru cele bune, nu si pentru razboaie. Si iata ca nu i-a condamnat pe cruciati, asta nu inseamna ca i-a aprobat, ci i-a asteptat sa se indrepte.